Caderea-n sus a corpurilor grele - Ioan Es. Pop

 

 

Poezia lui Ioan Es. Pop este o poezie a indistinctului, a indeterminatului, a metamorfozei incremenite la jumatate. Exista aici, mai mult decat la orice poet postbelic, vocatia esecului, a ne-terminatului, a negativului, a fiintei intrerupte, a fiintei care resimte izolarea ca pe o damnare si pentru care damnarea inseamna viata.
Nicaieri spaima de viata nu este mai autentica, nicaieri nimicul nu este la mai mare pret. Pentru ca nimeni nu se trezeste in intregime aici. Trezirea ar echivala cu izolarea vietii de moarte, iar aici viata este o dramatizare a mortii, este unica posibilitate de a o privi din exterior, aflandu-te chiar inauntrul ei. Pentru ca in moartea aceasta cobori, te ridici si apoi umbli, poti implini treizeci de ani de moarte de la nastere incoace si sa fii mai viu ca oricand. Citind Caderea-n sus a corpurilor grele, veti (re)intalni un foarte-mare-poet.