Ca din intamplare, femeie. Regina Cristina a Suediei - Dario Fo

Traducere de Vlad Russo

 

In romanul sau postum publicat in 2017, Ca din intamplare, femeie, Dario Fo reinvie istoria unei „regine imposibile“, Cristina a Suediei, una dintre cele mai invatate femei ale secolului al XVII-lea, suverana rebela si mare iubitoare de arta, admirata si detestata, imprevizibila si curajoasa.

 

Intr-o epoca incerta, in care religia se ciocnea cu politica, morala cu sexualitatea, si marea cultura cu cenzura absolutista, regina Cristina a inteles sa se implice adanc in dilemele vremii sale. A fost o femeie cu totul iesita din comun: a imbratisat religia catolica desi era protestanta, ridicandu-se totodata in apararea protestantilor prigoniti din Franta; n-a ezitat sa-si traiasca viata potrivit propriilor preferinte, care nu erau pe placul unei societati fariseice; a intervenit pe langa suveranii vremii pentru a garanta libertatea de expresie a marilor oameni de cultura. In jurul ei au gravitat personaje de prim rang ale vremii: filozofii René Descartes, Pierre Gassendi sau Blaise Pascal, cardinalul si omul de cultura Decio Azzolino si marele dramaturg francez Molière. Intre toti acestia, sub pana lui Dario Fo, regina Cristina apare ca o figura eroica si neinfricata, un personaj zugravit in culori vii si neconventionale.

 

DARIO FO s-a nascut in 1926 in Lombardia. Dupa sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, a studiat artele frumoase la Accademia di Belle Arti di Brera de la Milano. In 1950 a inceput colaborarea cu RAI, scriind texte satirice pe care le si interpreta ca actor. Colaborarea cu RAI a durat peste un deceniu si a prilejuit numeroase conflicte cu cenzura exercitata de Biserica Catolica.

De aceea Fo a renuntat la ea, dedicandu-se in exclusivitate teatrului, in cadrul companiei intemeiate in 1962 impreuna cu sotia sa, actrita Franca Rame. Dario Fo a fost si a ramas un om de teatru total: scrie textele, semneaza regia spectacolelor, joaca pe scena de multe ori ca unic actor. Piesele sale aveau la inceput o structura de farsa si erau scrise in raspar cu „teatrul burghez“ al epocii, reinviind traditia italiana a improvizatiei din commedia dell’arte. In 1969, Fo monteaza spectacolul Mistero buffo, cel mai mare succes al sau, care reunea texte in diferite dialecte recitate de un singur interpret: autorul insusi. Au urmat: Morte accidentale di un anarchico, Non si paga! Non si paga!, Parliamo di donne, L’uomo incinto. In plan politic, omul de teatru a militat toata viata in randul stangii italiene, fiind totodata, prin textele si spectacolele sale satirice, un critic necrutator al derapajelor politice din peninsula.

In 1997, Dario Fo a primit Premiul Nobel pentru literatura, acordat in virtutea faptului ca „urmand traditia saltimbancilor medievali, batjocoreste puterea, redandu-le celor asupriti demnitatea“. In 2014 a publicat cel dintai roman al sau, bestsellerul international Fiica papei (La figlia del papa; Humanitas Fiction, 2016), urmat, de asemenea, de un bestseller, E-un rege nebun in Danemarca (C’è un re pazzo in Danimarca, 2015; Humanitas Fiction, 2017). In 2017, la jumatate de an dupa moartea sa, survenita la 13 octombrie 2016, a aparut romanul Ca din intamplare, femeie. Regina Cristina a Suediei (Quasi per caso una donna. Cristina di Svezia, Humanitas Fiction, 2019), care incheie seria dedicata de Fo unor mari si controversate figuri istorice.