Bucuresti - Paul Morand

Traducere: Emanoil Marcu

 

Cartea care ne-a asezat pe harta destinatiilor turistice. 80 de ani de la aparitie

Pana la Paul Morand, scrierile despre Bucuresti erau mai degraba simple dari de seama, importante pentru cercetatori romani, dar lipsite de ecou in randul publicului din alte tari. Odata cu el insa, capitala Romaniei, cu umbrele ei istorice si cu prezentul ei pitoresc, cu contrastele ei si cu farmecul ei nespus, intra in atentia unui autor capabil s-o faca cunoscuta lumii intregi. Si asta pentru ca impenitentul calator care a fost Paul Morand, autor a nenumarate carti de calatorie in locuri exotice de pe intreg globul, e mai presus de orice un mare scriitor, care stie sa priveasca si mai ales sa inteleaga, sa coboare de la vasta panorama la amanuntul plin de viata. Ca atare, observatiile sale despre frumusetea si deopotriva despre „uratul“ locului sunt atat de acute, incat chiar si astazi cititorul are sentimentul ca-l insoteste in calatoria sa prin timpul si spatiul Bucurestilor. O prospetime care nu e straina, desigur, de minunata limba in care Paul Morand isi exprima elogiile sau deceptiile, exclamatiile admirative sau ironice.
La 80 de ani de la intaia aparitie, Humanitas ofera Bucuresti intr-o traducere pe masura, semnata de Emanoil Marcu, si cu imagini de epoca ce urmaresc meandrele scrisului lui Paul Morand.

 

„Chiar daca Bucurestiul nu e Romania, cum repeta romanii care cauta si gasesc in viata rustica si arta taraneasca izvorul unic al geniului moldo-valah, orasul e totusi un minunat amestec de neamuri, chipuri, moravuri si aventuri. Jobene si caciuli scite de caracul, masini americane si carute ostrogote defileaza aici cu voiosie.“

„Morand e unul din rarii scriitori nesomnambuli sau nehipnotizati de acest secol care a cunoscut totusi destui adormiti si halucinati... Uneori, el pare sa scrie un pic la nimereala, e un suprarealist sec. Totul la el e miscare, racursiu, este un infipt surprinzator si sigur pe el... La Morand frapeazã extrema economie de mijloace, bruschetea ritmului, corespunzand perfect epocii de dupa Primul Razboi Mondial... Pentru mine este, evident, cel mai bun scriitor dupa Proust si Céline." (Philippe SOLLERS)

 

Diplomatul PAUL MORAND (1888–1976) a fost un scriitor de succes in perioada interbelica; membru al Academiei Franceze (1968). A crescut intr-o familie care intretinea relatii cu o serie de personalitati ale vietii culturale pariziene, intre care scriitorii Stéphane Mallarmé, Oscar Wilde, Jean Girodoux, actrita Sarah Bernhardt, compozitorul Jules Massenet sau sculptorul Auguste Rodin, prieteni cu tatal sau, el insusi dramaturg si pictor. Mai tarziu a devenit apropiat al altor scriitori celebri, precum Marcel Proust sau Jean Cocteau. In 1927 s-a casatorit cu Elena Sutu (nascuta Chrissoveloni), intrand intr-o relatie speciala cu Romania, din care va rezulta de altfel si volumul de fata, a carui prima editie a aparut in 1935, la editura pariziana Plon. Si-a inceput cariera diplomatica in 1913, ca atasat de legatie la Londra. In 1925 a fost numit ambasador in Tailanda, iar in 1939 a revenit la Londra, dar a parasit postul in anul urmator, in urma infrangerii Frantei. Intre 1943 si 1945 a fost ambasador al guvernului de la Vichy la Bucuresti si apoi la Berna. Viata de diplomat i-a permis sa-si satisfaca apetitul pentru locuri exotice si sa scrie numeroase volume de proza de calatorie (New York, Paris-Tombouctou, Bucarest, Londres, Air indien, La route des Indes), care descriu cu talent spectacolul lumii si deplang decaderea morala a civilizatiei occidentale in urma Primului Razboi Mondial. De altfel, puternic influentat in tinerete de Friedrich Nietzsche si Oswald Spengler, a ramas incredintat toata viata de decaderea civilizatiei apusene. A debutat in 1921 cu volumul de proza scurta Tendres Stocks (prefatat de Marcel Proust si tradus in engleza de Ezra Pound), urmat de Ouvert la nuit (1922), Fermé la nuit (1923), L’Homme pressé (1941), opere continuate dupa razboi cu un impresionant numar de romane si volume de povestiri. Este autorul mai multor volume memorialistice, intre care Journal inutile, publicat postum.