Bonjour tristesse - Francoise Sagan

Romanul care a rascolit destinele unei generatii.
 
Roman ce a scandalizat societatea franceza la jumatatea secolului trecut, Bonjour tristesse s-a vindut in peste doua milioane de exemplare si a fost tradus in douazeci de limbi.
 
Bonjour tristesse urmareste peripetiile unei adolescente care incearca sa inteleaga si sa controleze lumea din jur. Cecile isi petrece vacanta de vara la tarmul Mediteranei, impreuna cu tatal ei si cu iubita acestuia, Elsa, o tinara frivola, ahtiata dupa viata mondena, cu care fiica se intelege excelent. Dar lucrurile se complica atunci cind in vizita soseste Anne, veche prietena a mamei raposate, o femeie stilata, culta, responsabila, de care tatal ei se indragosteste nebuneste si cu care decide sa se casatoreasca. Desi o admira pe Anne, fata de numai 17 ani isi vede amenintata viata usuratica, palpitanta si voluptuoasa, asa ca tese impreuna cu iubitul ei, Cyril, o intriga amoroasa prin care Anne sa decada in ochii tatalui si Elsa sa revina in viata acestuia. Cartea a fost ecranizata de trei ori, versiunea cea mai cunoscuta fiind cea din 1958, in regia lui Otto Preminger, cu Deborah Kerr, David Niven si Jean Seberg in rolurile principale.
 
„Romanul care a deschis calea catre o societate mai toleranta, una dintre senzatiile literaturii secolului XX.” (The Daily Telegraph)
 
„Nu-mi judec niciodata personajele. Spun uneori ca unul e simpatic, ca-i gay ori ca-i plicticos. Singura moralitate care trebuie sa conteze pentru un scriitor este aceea a esteticii sale.” (Francoise Sagan)

Françoise Sagan si-a facut debutul ca scriitoare la doar 19 ani, cu romanul Bonjour tristesse (1954), distins cu premiul criticii. A dus o viata intensa, plina de succes, fiind considerata copilul teribil al scenei culturale franceze din anii ’50-’60. A publicat numeroase romane, volume de povestiri, piese de teatru, scenarii si scrieri autobiografice, dintre care amintim: Un certain sourire (1955), Dans un mois, dans un an (1957), Aimez-vous Brahms… (1959; Va place Brahms?, Polirom, 2015), Des bleus à l’ame (1972), Musiques de scènes (1981), De guerre lasse (1985), Sarah Bernhardt: Le rire incassable (1987), Toxique (1964) si Avec mon meilleur souvenir (1984). In 1985 a fost recompensata cu Premiul Printul de Monaco pentru intreaga opera.