Bisericile Crestine Baptiste din Romania, intre persecutie, acomodare si rezistenta (1948-1965) - Marius Silvesan

In conditiile in care, la doua decenii de la inlaturarea regimului comunist din Romania, incep sa se auda glasuri care sustin ca un sistem de tip comunist, bazat pe o asa-zisa interpretare „corecta” a textelor marxiste, ar fi alternativa viabila la ceea ce se intampla astazi in lume, istoricii au, mai mult ca oricand, datoria sa reaminteasca tuturor ce a insemnat cu adevarat comunismul. Aceasta rememorare trebuie facuta fara ura si partinire, atat cat este omeneste posibil, intr-un spirit stiintific, pentru a fi credibila, si pentru a le oferi tinerilor care nu au trait in perioada neagra a comunismului marturii despre ce a insemnat acesta si cum a mutilat existenta de fiecare zi a celor care au fost prinsi in aceasta paranteza a istoriei.
Marius Silvesan si-a propus sa reconstituie o perioada foarte dificila din istoria Romaniei, cea a anilor de inceput ai comunismului, din perspectiva evolutiei bisericilor baptiste. Trebuie precizat de la inceput ca e vorba de o istorie confesionala, scrisa de un membru al comunitatii baptiste, dar in acelasi timp, trebuie subliniat faptul ca e o istorie scrisa cu obiectivitate stiintifica si cu respectarea tuturor cerintelor deontologiei profesionale. Privirea dinlauntru pe care Marius Silvesan o poate avea asupra subiectului abordat ii permite sa inteleaga mai bine fenomenele si sa le explice pentru cei mai putin familiarizati cu acestea. In acelasi timp, formatia sa de istoric, dobandita in cadrul Universitatii din Bucuresti, il ajuta sa depaseasca usor capcanele adeziunii la confesiunea din care face parte si sa-si „faca meseria” in mod corect si echilibrat.
De altfel, caracterul echilibrat este prima calitate pe care as atribui-o acestei lucrari care a avut de tratat, printre altele, subiectul foarte delicat al raporturilor complexe dintre comunitatea baptista si autoritatile comuniste, inclusiv Securitatea. Aceste raporturi rezulta din documentele analizate de Marius Silvesan, au fost adesea tensionate in conditiile in care regimul comunist incerca, prin toate mijloacele, sa promoveze ateismul si isi propunea, in ultima instanta, eradicarea religiei.
Aflam deci din paginile prezentei carti, la origine teza de doctorat sustinuta in cadrul Facultatii de Istorie a Universitatii din Bucuresti, in primul rand care este specificul confesiunii baptiste printr-o serie de precizari foarte utile, in contextul in care identitatea acestei comunitati nu este foarte bine cunoscuta si cu atat mai putin inteleasa de catre majoritatea romanilor.
Apoi, Marius Silvesan ne arata care erau mijloacele prin care, imbinand presiunile, hartuielile administrative, reglementarile juridice, represiunea, dar si oferirea de aparente avantaje, autoritatile comuniste au incercat sa controleze si sa diminueze activitatea comunitatilor baptiste din Romania. La actiunile oficialitatilor raspunsurile comunitatii si ale indivizilor au fost nuantate, unele fiind de supunere fata de autoritatea politica, asa cum cele mai multe comunitati crestine considera ca e necesar, pornind de la afirmatia apostolului Pavel ca orice putere este de la Dumnezeu. Altele au fost incercari de eludare a constrangerilor, prin opozitie mai mult sau mai putin deschisa (de exemplu, pastori care continua sa oficieze botezul, desi comunistii interziceau botezarea celor care nu proveneau din familii baptiste), sau prin interpretarea in interes propriu a unor regulamente (schimbarea numelui scolii duminicale in ora biblica, ori fixarea nuntilor duminica dupa amiaza pentru a putea aduna totusi comunitatea in momentul traditional, in conditiile in care slujbele religioase trebuiau tinute doar dimineata). In spiritul echilibrat de care tocmai vorbeam si bazandu-se pe lecturi extinse, din diverse domenii, autorul precizeaza ca este vorba de hartuieli si tipuri de raspuns care nu au fost caracteristice doar baptistilor, ci tuturor confesiunilor din Romania, inclusiv celei ortodoxe, care a fost, de asemenea, supusa unei presiuni constante din partea autoritatilor comuniste.
Partea cea mai interesanta a lucrarii, si cea care, probabil, va suscita cele mai multe reactii, este cea in care Marius Silvesan analizeaza fenomenele de rezistenta la represiunea comunista, dar si pe cele de cedare si de colaborare, cu institutiile statului comunist, intre care un loc aparte il ocupa Securitatea.
Comunitatea baptista, ca si celelalte confesiuni religioase din Romania, si-a avut martirii sai, pastori sau simpli credinciosi, care au fost arestati, anchetati, torturati si condamnati pentru credinta lor. Exemplele selectate de autor din multele posibile sunt ilustrative pentru felul in care unii oameni au stiut sa-si puna credinta si idealurile dincolo de siguranta personala si de confortul relativ al acceptarii unui sistem totalitar.
Comunitatea baptista si-a avut insa, tot la fel ca si alte confesiuni, delatorii, informatorii, colaboratorii Securitatii. Este vorba de un fenomen care a caracterizat intreaga societate romaneasca, de care nici o biserica nu a reusit sa scape, asa cum nu au reusit nici celelalte structuri sau institutii, si acesta e un adevar care trebuie spus raspicat. Dar afirmatiile despre colaborarea unei persoane sau a alteia cu Securitatea trebuie sa se bazeze intotdeauna pe documente cat se poate de clare, iar atunci cand asemenea afirmatii se fac intr-o lucrare de istorie, trebuie prezentat contextul in care recrutarea a avut loc, precum si consecintele acesteia.
Este ceea ce face Marius Silvesan, care nu lanseaza acuze gratuite, nu se multumeste sa prezinte realitatile existentei unor declaratii de colaborare, ci analizeaza felul in care diferitele persoane au ajuns sa semneze angajamentul, presiunile la care au fost supuse, ca si efectele acceptarii colaborarii. Foarte importanta ni se pare precizarea faptului ca semnarea unui angajament cu Securitatea nu a dus in mod absolut la furnizarea de informatii realmente utile Securitatii, si mai ales, nu a dus intotdeauna la afectarea altor persoane. Fara a incerca o „spalare” in bloc a celor care au devenit, dintr-un motiv sau altul, informatori ai Securitatii, autorul arata, asa cum e si corect, ca multi dintre cei care au semnat in conditii de presiune au incercat apoi sa minimizeze colaborarea, oferind informatii banale si refuzand sa implice si alte persoane. In acelasi timp insa, Marius Silvesan prezinta si situatii in care informatorii au venit de bunavoie catre Securitate si s-au implicat activ in politia politica, facilitand prin delatiuni actiunile de reprimare indreptate impotriva altora.
Concluziile lucrarii sunt corecte si formulate in acelasi spirit echilibrat. Intemeindu-si demersul pe o bogata documentatie realizata in biblioteci, arhive, dar si prin interviuri cu membrii comunitatii baptiste, Marius Silvesan a reusit sa deschida, credem noi, o cale, catre mai buna cunoastere a unei comunitati cu un rol insemnat in societatea romaneasca. Lucrarea rezultata este un bun exemplu pentru felul in care istoria confesionala poate si trebuie sa fie scrisa, si va suscita, speram, interesul nu doar al membrilor comunitatii baptiste, ci al unor largi categorii de cititori.