Betie fara martori - Anca Stanescu

„O distincta coregrafie a absentei ne propune doamna Anca Stanescu. Pierduta intr-o multime fara chipuri ori nume, poeta isi cauta identitatea printre oameni si obiecte care, in viziunea sa, au aceeasi „insusire”: indiferenta.

O invizibilizare a unor umbra ce pot deveni oricand trecut sau viitor bantuie prin versurile sale: „Imi las enotiile sa populeze aglomeratia de seara/ Ca o colonie de termite./ Incerc sa descopar intre oameni chipul barbatului care poarta aceeasi tristete ca si mine/ Fara rezultat/ Sau macar mainile barbatului care, abatut, si le-a sprijinit de cap la fel ca mine./ Nimic”.

Poemele doamnei Stanescu dovedesc emotie si profunzime dozate intr-un inedit al metaforei. Corporalitatea acestui sentiment prinde si glas si, ca o forta magnetica, capata si forma sintagmei tiparite. (…) Poezia doamnei Anca Stanescu practica un imagism depresiv, un discurs poematic ce imbina trecutul, uneori nostalgic, cu un prezent aflat intr-o continua miscare si pe care poeta il priveste cu un ochi de o precizie cinematografica; uneori ideile sunt lasate in urma imaginii ce capata o forta de sugestie de o pregnanta mai convingatoare.” Traian T. Cosovei

RECENZII