Balena si marele poet de apa dulce - Dan Matei

Bajbai, pana la urma asta e ocupatia mea fundamentala. Cand Theodora intr-un exces de altruism mi-a marturisit:,, o sa mi te dau tie” am zis,, bogdaproste”, mi-am legat de calcai un bolovan mai greu ca intreg pamantul, o ancora, pe cerul intunecat ca umbletul unui bivol. Blestemul meu e sa o iubesc si atunci cand nu mai pot sa o iubesc, sa o iubesc si cand o urasc. Nu am nevoie de un calapod pentru iubire, pentru orice. Iubirea ei e ca o cangrena, ce roade sufletul-os, ca un caine rau, ca un capriciu. De multe ori capitulez, flutur langa ureche o batista, steag alb.,, Nu te mai prosti nu esti copil mic”. Parca m-a asezat in randul al doilea, din stanga, in colectia de lucruri marunte. Imi rastalmaceste fiecare propozitie, imi declina fiecare verb, imi ia tot ce e al meu sa-l faca al nostru. Si umbra mi se despica in patru, in noua. Pe hol ceasul mecanic, cu cheita, a scos la cantat un cuc de lemn. Cum in mana am un pahar cu apa, il ridic pentru-o urare:,, In ceasul al doisprezecelea, de ceasul mortii, sa fie intr-un ceas bun!” (fragment)

RECENZII