Ayako, Ilinca si Printul Fermecos - Dan Lungu

 In aceeasi zi in care mama m-a certat zdravan ca nu ma spal pe dinti, buna mea prietena Ayako m-a intrebat daca nu vreau sa facem rost de un print fermecos. Citise intr-o carte veche, cu copertele rupte si cu pete de cacao cu lapte, cum putem gasi o asemenea faptura. Ayako nu e porecla, e un nume. Asa cum pe mine ma striga toata lumea Ilinca, ei ii spun Ayako, pentru ca parintii sai sunt japonezi.
     S-ar putea ca pe limba lor „Ayako” sa insemne chiar „Ilinca” si de asta noi sa ne intelegem asa bine...

     – Si daca prindem un print fermecos, ce facem cu el? am intrebat-o eu.
     – Nu stiu... il punem intr-o cutie si ne uitam...
     – Da' cu ce-l hranim?
     – Paaai, daca-i mic, ii dam laptic, a zis ea.
     – Si daca-i mare, ii dam sarmale, am completat-o eu.
     – Ce-i aia sarmale? s-a mirat Ayako.
     – Ufff, chiar nu stii? Gogoloaiele alea de orez, cu carne tocata, pe care ne obliga sa le...
     – Aaa, da, da! a sarit Ayako. Stiu! Un fel de sushi romanesc, de porc...

(Ilustratii de Gabriel Poenaru)