Aventurile unui fir de nisip. Cum a ajuns Craciunul in adancuri - Anamaria Lembrau

Sarbatoarea Craciunului aduce multa bucurie in intreaga lume, iar oamenii isi revarsa preaplinul launtric in fel si chip. In Australia, de exemplu, masa festiva este servita pe plaja sau la picnic, in Elvetia se mai pastreaza si astazi obiceiul „ridichiilor luminate”, iar in Italia, copiii merg din casa in casa recitand poezii sau cantand. Insa, dincolo de apartenenta geografica, de traditii si de raportarea la data calendaristica, esenta Craciunului ramane aceeasi – implinirea de a fi impreuna cu cei dragi.

In acest context, nu e de mirare faptul ca si lumea subacvatica sarbatoreste. In ce fel, aflam din paginile cartii „Aventurile unui Fir de Nisip. Cum a ajuns Craciunul in adancuri”, scrisa de Anamaria Lembrau si ilustrata de Ágnes Keszeg. Peripetiile Firului de Nisip continua si inventariaza noi popasuri, in timp ce reface, in sens invers, drumul parcurs in prima sa aventura.

Aflat pe un tapsan inverzit, micul personaj admira vazduhul, imaginandu-si personaje si povesti. Dar visarea ii este deranjata de aparitia unui strop de apa decolat dintr-un nor, pe nume Picur Perfect. Atat Picur, cat si Fir se sperie de prezenta celuilalt, dar inima li se linisteste degraba, dupa un exercitiu de respirat si o gluma buna.

De-acum, o noua prietenie se legase. Si, dupa multe ore de sporovait, Firul de Nisip era din nou pofticios sa descopere lumea, de data aceasta alaturi de noul sau camarad. Ii propuse, asadar, lui Picur sa plece impreuna spre un loc cu zane, stele, sclipurici si licurici. Astfel, cei doi prieteni au incalecat pe un picior de lacusta si-au pornit la drum.

Dar calatoria lor nu este lina, ci plina de neprevazut, iar poposirea la cladirea care se ridica spre cer avea sa le aduca nu doar bucurie enorma, ci si o sperietura zdravana. Ce lectii isi vor mai insusi cei doi aventurieri si cum le va povesti Firul de Nisip prietenilor sai din adancuri despre insemnatatea… Craciunului?

Ei bine, in economia poemului, motivul Craciunului nu reprezinta decat podoaba finala simbolizata pe firmamentul narativ, cheia de bolta a tuturor semnificatiilor impregnate in structura textuala. De la prima strofa, opera literara angreneaza cititorul intr-un periplu viu si antrenant, care-i suscita acestuia intreg ansamblul senzorial. Contactul cu universul Firului de Nisip este mijlocit de ritmicitatea versurilor, de desfasurarea ilustratiilor, de chinestezia personajelor, de intamplarile care gadila tactilul.

Insa, dincolo de acest nivel superficial de receptare, cititorului i se reveleaza situatii de viata translatate in versuri, invataminte si povete, peripetii cu miza moralizatoare. Pe fondul tematic al prieteniei se itesc nuantele unor idei ca: stavilirea fricii pentru a imbratisa noul si necunoscutul, acceptarea alteritatii aproapelui sau multumirea de sine conditionata de acordarea unui ajutor.

In final, in ecuatia prieteniei se ia in calcul si variabila sarbatorii Craciunului. Din acest punct de vedere, Craciunul reprezinta prilejul perfect de a darui timp celor dragi, fiind alaturi de ei. In plus, sub pretextul acestui motiv, Firul de Nisip se intoarce la prietenii sai din adancuri. Dar celebrarea scuza, de fapt, intentia reala a protagonistului – a spune cuiva ca-l iubesti, bucurandu-te de prezenta lui in viata ta. In fond, indiferent de locul in care este sarbatorit (in aer, pe uscat sau in adancul marilor), aceasta si este chintesenta Craciunului.

Asadar, printre alge si pesti, faurind aventuri nebunesti, traieste Firul de Nisip. Cel ale carui aventuri le-am aflat de la scriitoarea Anamaria Lembrau si de la ilustratoarea Ágnes Keszeg. Iar in aceasta lume, care este un loc fabulos, povestea lui continua…

RECENZII