Articole politice si literare - Constantin Eretescu

Dupa prima carte pe care am publicat-o, viziunea s-a amplificat si cartile s-au nascut una dupa alta, la fel si articolele si studiile publicate. Timp de noua ani, am facut si gazetarie, am editat "Lupta", ziarul exilului romanesc. Era mult si epuizant, mai ales ca si predam in acelasi timp, si tot lucrul acesta ma absorbea. Dar am izbutit sa o fac, si asta mi-a creat un ritm de munca diferit, pe care l-am continuat, aplecandu-ma asupra scrierii unor romane sau reamintindu-mi lucrurile pe care le faceam la institut si dorintele pe care le aveam atunci, publicand cateva culegeri de legende, zvonuri si bancuri din folclorul urban. Implicat intr-un proiect de reeditare a tratatului de istorie a literaturii, la sugestia lui Mihai Pop, eu am scris capitolul de folclor. Zoe Dumitrescu-Busulenga l-a citit, i-a placut foarte mult si l-a recomandat la "Cabinetul doi", cum se spunea pe vremea aceea. Dar raspunsul a fost "nu". Nu e nevoie de niciun fel de tratat de istorie a literaturii, drept care, intregul proiect a cazut. Ajuns in America, am adaugat sau am schimbat o seama de lucruri, si in felul acesta am editat "Introducere in folclor". A venit apoi randul povestilor "Fata padurii", "Stima apei", asa ca acum, numarul cartilor publicate a ajuns la 22, ultima fiind jurnalul de exil, de pana in 2007 "Turnul de veghe", din care am publicat doua volume. Acum am in lucru un studiu legat de prima mea cercetare de teren din Romania, care a fost dedicata jocului de priveghi din Vrancea, intr-o perspectiva comparatista cu obiceiurile similare din Irlanda, Africa, sau in diverse regiuni din Asia, inclusiv in America. Si daca fac si lucrul acesta, eu zic ca as putea sa "ma culc" linistit. Ha-ha, oricum am facut mai mult decat mi-am propus! Lucrez alternativ, ma ocup de folclor, mitologie si antropologie, apoi, cand vreau sa imi schimb gandurile, scriu romane: am posibilitatea aceasta de a trece dintr-o zona in alta si sa ma linistesc facand altceva. In rest, viata noastra curge linistit. Varsta isi spune cuvantul, si atunci, facem in asa fel incat sa mergem la plimbare in fiecare zi sau cat se poate de des, mesele sunt prelungite si sunt continuate de urmaritul filmelor sau stirilor la televizor impreuna, dar acesta nu se deschide niciodata inainte de ora 18. 00. Ceea ce ma pasioneaza este sa merg la biblioteca si sa scotocesc pana la ultima carte din raftul domeniului care ma intereseaza. "Nu se poate sa nu gasesc!", imi spun. Si pot sa caut si o luna de zile o varianta de text folcloric, merg mai departe pana gasesc! Eu am un avantaj, pe care cei de aici, etnologii romani, foarte buni, de altfel, nu-l au, neavand la dispozitie bibliotecile universitare pe care le am eu in America, si care imi permit sa adopt mai usor perspectiva aceasta comparatista.