Arta de a trai si de a muri. Sarbatorind viata si celebrand moartea - Osho

Osho s-a nascut in Kuchawada, India, la 11 decembrie 1931. Tatal sau a fost negustor de haine si apartinea religiei jainiste. In 1946, Osho are experienta primului sau satori.

De-a lungul anilor experientele sale meditative au devenit din ce in ce mai profunde. La varsta de 21 de ani atinge ceea ce el denumea iluminarea, „cea mai inalta culme a constiintei omenesti”. In acel moment, spune Osho, biografia lui exterioara a luat sfarsit; de atunci el s-a vazut traind o stare de totala unitate cu legile intime ale existentei. In plan exterior si-a continuat studiile la Universitatea din Sagar, unde a absolvit cu onoruri Prima Clasa de Filozofie. A fost Campionul unui concurs al dezbaterilor pe intreaga Indie, castigand Medalia de Aur. Dupa terminarea facultatii, este numit profesor de filozofie la Colegiul Sanskrit din Rajpur si apoi la Universitatea din Jabalpur.

 

Intreprinde calatorii in intreaga Indie, vorbind in fata unui larg auditoriu si polemizand cu liderii religiosi in dezbateri publice. In 1966 Osho demisioneaza pentru a se dedica in intregime scopului de a initia omul modern in arta meditatiei. Incepe sa conduca tabere de meditatie; se adreseaza curent unor multimi de 20. 000 - 50. 000 de persoane in cadrul adunarilor ce aveau loc in aer liber. In 1974 este inaugurat ashramul de la Poona.

Influenta lui spirituala este de nivel mondial. Grupurile de terapie existente in jurul lui Osho in acea vreme combinau tehnicile meditative din Orient cu psihoterapia occidentala. Cuvantul "Osho" provine din japoneza veche: "O" inseamna "cu multa recunostinta, iubire, gratitudine" dar si "echilibru, armonie". "Sho" inseamna "extinderea multidimensionala a constiintei" si "total binecuvantat de existenta". Osho a decedat la 19 ianuarie 1990; fara sa fie resemnat sau fatalist, el a explicat discipolilor sai ca: "Existenta a hotarat ca i-a venit timpul". Pentru el devenise limpede ca a ramane in limitele trupului nu era lucrul cel mai important pentru dezvoltarea operei sale. Inainte de a muri, a mai spus: "Va las visul meu."

 

Osho nu are ceea ce poate fi numit o opera scrisa, el nu a scris propriu-zis nicio carte. Cartile publicate sub numele sau sunt transcrieri ale discursurilor sale, datorate discipolilor sai. In timpul vietii sale, aceste transcrieri au fost facute sub indrumarea si atenta sa supraveghere. Discursurile lui Osho acopera domenii foarte largi ale cunoasterii, de la psihologie la filosofie, fara sa constituie propriu-zis un sistem, deoarece Osho insusi a fost impotriva oricarui sistem de gandire. Gandirea sa era in viziunea sa o "cale", prin care Osho a incercat sa adapteze invataturile traditionale orientale contextului specific al lumii contemporane. Discursurile sale sunt fie conferinte tematice fie raspunsuri uneori foarte dezvoltate la intrebari puse de discipolii sai. Tematica acestora este intotdeuna un pretext pentru a contura propria gandire (sau cum o numeste Osho in titlul uneia dintre carti - "Calea Mea, Calea Norilor Albi") fie ca este vorba de comentarii pe marginea scrierilor traditionale (precum Dhammapada atribuita lui Buddha, textele Upanishadelor, Vedanta sau Vijnana Bairava), Noul Testament, Evanghelia dupa Toma, scrieri ale unor poeti si ganditori precum Khalil Gibran sau simple povestiri Zen. Aceste discursuri au fost stranse in apoximativ 650 de volume si traduse in peste 34 de limbi. Considerandu-se un iluminat, un trezit, Osho are o viziune proprie asupra traditiilor spirituale orientale, viziunea a unui "martor", care "vede dinauntru", dar si cea a unui interpret al marilor religii occidentale, in special al crestinismului, oferind astfel o perspectiva complexa, unitara plina de intelesuri majore asupra acestora.