Arta de a gandi limpede. Colectia savoir-vivre - Rolf Dobelli

Rolf Dobelli s-a nascut in 1966, la Lucerna, Elvetia. Este scriitor, romancier si om de afaceri. A obtinut un MBA si un doctorat in filozofia economiei la Universitatea St Gallen. Este cofondator al getAbstract, cel mai mare furnizor de rezumate de carte din lume.

D A C A   5 0   D E   M I L I O A N E   D E  O A M E N I
S U S T I N   O   P R O S T I E,   T O T   P R O S T I E   R A M A N E

 
Creierul uman este optimizat pentru o viata de vanator-culegator. Astazi traim insa intr-o lume radical diferita. Prin urmare, comitem sistematic greseli de gandire cu efecte catastrofale. Un studiu atent facut asupra capcanelor gandirii si cateva raspunsuri la marile intrebari moderne.

De ce preferam sa avem o harta, chiar si gresita• De ce esti fie solutia, fie problema• Ai grija ce-ti doresti• Felicitari, ai castigat la ruleta ruseasca• Mai putin inseamna mai mult• Nu accepta bauturi oferite gratis• Dulci minciuni inofensive• Asasineaza-ti favoritii• Controlezi mult mai putin decat iti inchipui• Sa nu-ti platesti niciodata avocatul cu ora• Nu te agata de lucruri• Calamitatea conformismului• Daca auzi in spate ropot de copite, nu te astepta sa apara o zebra• Nu conteaza ce spui, ci cum spui• Mitul mintilor care gandesc la fel• Deseneaza tu tinta in jurul sagetii• Cum sa profiti de neverosimil• Deosebirea dintre risc si incertitudine• La vanatoare de tapi ispasitori

 
CUM SA-I USUREZI PE OAMENI DE MILIOANELE LOR

Un fermier indopa o gasca. La inceput, pasarea era suspicioasa, intrebandu-se„Ce se petrece aici? De ce-mi da sa mananc atat?“ Timp de cateva saptamani, omul a continuat sa o hraneasca in acelasi ritm, pana cand, intr-un tarziu, gasca a inceput sa prinda incredere. Dupa doua, trei luni, oratania era sigura ca fermierul nu-i vrea decat binele. Si fiecare zi in care primea mancare din belsug ii confirma parerea. Pe deplin convinsa de generozitatea omului, pasarii nu i-a venit sa creada cand, inainte de Craciun, fermierul a scos-o in ograda si a taiat-o. Gasca a cazut victima rationamentului inductiv– tendinta de a trage concluzii generale pornind de la observatii particulare. Filozoful David Hume a folosit aceasta alegorie in secolul al optsprezecelea, pentru a atrage atentia asupra riscurilor gandirii de tip inductiv. Dar nu numai gastele risca sa-i cada prada.

Gandirea inductiva nu este totusi poarta catre ruina; ba chiar se poate face avere pe seama ei, expediind cateva e-mailuri. Iata cum: redactati doua previziuni referitoare la piata bursiera– una in care prognozati ca preturile vor creste in luna care urmeaza si cealalta in care prevedeti o scadere in aceeasi perioada. Trimiteti-o pe prima prin e-mail la 50 000 de persoane si pe cea de-a doua la alte 50 000. Sa presupunem ca dupa o luna indicii bursieri au scazut. Acum puteti trimite doua noi mesaje, de data aceasta numai celor 50 000 care au primit predictia initiala corecta si pe care ii impartiti in doua grupuri: celor din primul grup le spuneti ca preturile vor scadea luna urmatoare, iar celor din grupul al doilea, ca vor creste. Si continuati in mod similar. Dupa zece luni va vor mai ramane aproximativ o suta de persoane, carora le-ati trimis prognoze impecabile. Din punctul lor de vedere, sunteti un geniu. Ati dovedit ca aveti cu adevarat capacitati premonitorii. Unele dintre aceste persoane vor fi dispuse sa va incredinteze banii lor. Luati-i si plecati sa incepeti o viata noua in Brazilia.

 
DE CE SUNT LENESE ECHIPELE

In 1913, studiind performantele cailor, Maximilian Ringelmann, un inginer francez, a ajuns la concluzia ca forta a doua animale care trag o caruta nu este egala cu de doua ori forta unuia singur. Surprins de acest rezultat, el si-a extins cercetarile asupra oamenilor. A cerut unui grup de barbati sa traga o franghie si a masurat forta aplicata de fiecare dintre ei. In medie, daca doi oameni trageau impreuna, fiecare investea in activitate doar 93% din forta proprie; daca trageau trei persoane, valoarea scadea la 85%, iar cu opt persoane se ajungea doar la 49%.

Stiinta numeste acest fenomen trandaveala sociala. El se manifesta atunci cand performanta individuala nu este vizibila in mod direct, ci se contopeste cu efortul de grup. Trandaveala sociala se inregistreaza in randul canotorilor, dar nu in cursele de stafeta, fiindca aici contributiile individuale sunt usor de identificat. Comportamentul este unul rational: de ce sa-ti investesti intreaga energie, cand si numai jumatate este suficienta– mai ales cand aceasta mica scurtcircuitare trece neremarcata? Simplu spus, trandaveala sociala este o forma de trisare de care cu totii ne facem vinovati, chiar daca se manifesta inconstient, asa cum s-a intamplat in cazul cailor lui Ringelmann.