Arhivarul clipei - Eusebiu Stefanescu

Venit din fabulosul Ploiesti, in Orasul Prabusirilor, actorul frumos ca un sonet, - asa il definea o admiratoare,- si-a preumblat silueta si talentul prin imperiul cazut in nemiloasa uitare al Boemei de altadata. El, actorul si evocatorul de umbre pe panza vremii, raspunde la numele de Sebi, pentru amici si dusmani si prezenta duhului sau artistic mi-a straluminat multe nopti de evadare in lumi imaginare. Venea adesea la Casa Scriitorilor, la madam Candrea, ocrotitoarea ranitilor de saracie si vaduviti de ideal, tonic si mereu elegant, mereu gata sa sopteasca un vers, sa zica o anecdota cu personaje reale, niciodata singur, niciodata trist si memorand (acum realizez) cu ochiul sau selectiv imagini pentru mai tarziu. E un recitator de vita veche, inteligent si degustand poezia ca pe un Cotnar veritabil. Sub vraja inefabilei sale rostiri magnetiza stihuitori si noctambuli, migrand de la celebra Singapore spre mica reduta de mare pierzanie deschisa non-stop, balcanica si poate fara pereche, Gara de Nord. Eusebiu Stefanescu e nu doar actor, dar si profesor cu har si reala daruire, pedagog artist si atunci cand turneele sale nu-i macina zilele, se asaza la masa de scris si deschide zagazul amintirilor. In urma cu cativa ani si-a lansat o carte al carui titlu l-as fi confiscat -Magul captiv - titlu paradoxal si incitant, fiindca ce Mag poate fi captiv altor forte nepamantene decat eternelor stele fixe. Acum, aceasta carte de rememorari, de amintiri filtrate prin rafinamentul limbajului elegant, plin de nume ilustre care stralucesc si isi suna celebritatea, vine sa confirme existenta unui cronicar atent, un depozitar de scene, replici si imagini, intr-un timp iremediabil pierdut, din vremea Boemei de altadata. Sunt putine carti care restituie cititorului rafinat timpul zburat, uneori odata cu numele celor care ii sustin, nepieritoarea emblema, inobilata de zbucium si idei nocturne, adesea inutile, dar sublime. Cronicar nebanuit de atent si exact, recitatorul unic din Eminescu si Nichita, ni se arata noua, celor naufragiati dintr-o devastatoare furtuna, si voua, cititorilor mai tineri, ca un Mag despovarat de armura amintirilor. Sa-l descifram. Mircea Micu