Ardealul - Ion Muresanu

O tara mandra si binecuvantata intre toate tarile semanate de Domnul pe pamant. Ea seamana a fi un maret palat, capd’opra de arhitectura, unde sunt adunate si asezate cu mandrie toate frumusetile naturale ce impodobesc celelalte tinuturi ale Europei, pe care ea cu placere nile aduce aminte. Un brau de munti ocoleste – precum zidul o cetate toata aceasta tara, si dintr’insul, ici colea, se desfac, intinzandu-se pana la centrul ei, – ca niste valuri proptitoare, mai multe siruri de dealuri inalte si frumoase, marete piedestaluri inverzite, cari varsa urmele lor de zapada peste vai si lunci.

 

Mai presus de acel brau muntos, se inalta doua piramide mari de munti, cu crestele incununate de o vesnica diadema de ninsoare, care – ca doi uriasi – stau la ambele capete ale tarii, cautand unul in fata altuia. Padurile stufoase, in cari ursul se plimba in voie, ca un domn stapanitor, umbresc culmea acelor munti.

 

N. Balceascu, „Ardealul”