Apotecara pierduta - Sarah Penner

Intr-o dupa-amiaza rece de februarie a anului 1791, in capatul unei alei intunecate din Londra, intr-o pravalie ascunsa cu leacuri si otravuri, Nella isi asteapta cea mai noua clienta. Candva respectata si dedicata vindecarii celor aflati la nevoie, acum Nella isi foloseste cunostintele pentru un scop mai intunecat: otravuri inteligent ascunse sunt vandute unor femei disperate, care ar ucide pentru a se elibera de barbatii din vietile lor. Dar cand la usa ei apare o fetita precoce de doisprezece ani pe nume Eliza Fanning, o prietenie nascuta pe neasteptate declanseaza o inlantuire de intamplari ce pun in pericol lumea Nellei si ameninta sa dea in vileag numele tuturor femeilor trecute in registru.
 
In Londra zilelor noastre, Caroline Parcewell, care isi dorise candva sa devina istoric, petrece a zecea aniversare a casatoriei de una singura, incercand sa se dezmeticeasca dupa descoperirea infidelitatii sotului. Cand gaseste langa Tamisa un flacon ce ii apartinuse pe vremuri unei apotecare, nu se poate abtine sa nu cerceteze in profunzime povestea acestui obiect, pentru a descoperi de fapt o legatura cu "crimele apotecarei", ramase inca invaluite in mister, evenimente care bantuisera Londra cu doua secole in urma. Mergand tot mai mult pe urmele apotecarei, viata lui Caroline se va intersecta cu cele ale Nellei si Elizei intr-o halucinanta impletire a destinului - si nu toata lumea va ramane in viata.

Captivanta... O proza muzicala... O poveste fascinanta despre puterea secretelor si regasirile propriului drum. - Historical Novel Review

Fermecatoare... Asemenea unei potiuni bine gandite, toate ingredientele au cantitatea potrivita, iar rezultatul pur si simplu copleseste prin vraja sa. - Bookpage

Apotecara pierduta este o lectura otravitor de buna... O proza fascinanta despre mister, crima, incredere si tradare. - NPR

Traducere din limba engleza de Cristina Nemerovschi.
 
Fragment din romanul "Apotecara pierduta" de Sarah Penner:

"Daca otravurile pe care le livram si mortile pe care le provocau ele ma rodeau cu adevarat din interior, atunci sunt sigura ca disparitia de pe lumea asta a Lordului Clarence mi-a grabit declinul. Oare consecintele asupra sanatatii mele erau mai grave cu cat era mai renumita victima?
Intr-adevar, Lady Clarence imi inapoiase borcanul, si astfel evitasem o criza imediata, care s-ar fi terminat cu spanzurarea mea, cel mai probabil. Insa putreziciunea treptata a corpului meu nu slabise. O racaiala in gat si niste tuse cu sange ma chinuisera intreaga zi. Le-as fi putut pune pe seama noptii petrecute pe camp, cand adunasem insectele, dar teama mea era ca boala din oase acum se cuibarise si in plamani.
Ce tare blestemam ziua in care Lady Clarence lasa-se scrisoarea ei mirosind a trandafiri in butoiul unde se depozitau cerealele... Si cat de innebunitor era gandul ca toate leacurile mele nu puteau vindeca suferinta mea. 
Nici nu stiam numele bolii, cu atat mai mult un mod de a o alina.
Nu mai puteam ramane in pravalie, caci simteam ca ma transform intr-o piatra, incet, incet. In plus, imi trebuia un calup de untura. Daca nu ma lasase inima s-o gonesc pe Eliza imediat dupa plecarea clientei, de dimineata, acum, in schimb nu aveam de ales. M-am pregatit sa plec la piata si i-am spus Elizei ca era timpul sa-si ia si ea picioarele la spinare.
M-a intrebat cat timp aveam sa lipsesc.
- Nu mai mult de o ora, i-am zis, iar ea m-a implorat s-o mai las sa se odihneasca o jumatate de ora. Spunea ca o doare rau capul, din pricina spaimei traite cu o zi in urma. Recunosc, aveam si eu o migrena asemanatoare, asa ca i-am dat un ulei cu care sa-si maseze tamplele si i-am spus ca ar face bine sa-si mai odihneasca ochii cateva minute. Ne-am luat la revedere, iar ea m-a asigurat ca va fi plecata pana ce ma intorceam eu. Mi-am adunat puterile ramase si mi-am croit drum pe Fleet Street. Am mers cu capul plecat, temandu-ma ca un individ oarecare mi-ar putea surprinde privirea si ar putea descifra secretele ascunse in ea. Fiecare crima, clara ca lacrima, limpede precum paharul de cristal din care bause Lordul Clarence, gasindu-si moartea."

RECENZII