Apoi... - Dana Staicu

Intre inexistenta timpului si Creatia Divina, versurile Danei Staicu se apleaca rand pe rand peste povestile cosmogonice ale Lumii, inecand in ritm si culoare chiliile fiintei umane.

Prin volumul „Apoi...”, ordinea cuvintelor se structureaza grandios, arhitectura mergand de la o cunoastere profunda a epocii Renasterii, pana la transformarea banalului in senzational, vointa traita si asumata deplin:

Meticulos lucrezi a mea statura.

In aceasta categorie niciun eveniment nu este finalizat, istoria personala se contureaza in forma contractului pe care il semnam odata cu intrarea noastra in viata: o promisiune pe care „am dansat candva”, acum aflata in imitatio Dei, intorcandu-se la inceputuri pentru a regenera valoarea autentica.

Traind intr-o iubire fara limite („Te-am iubit peste timp, peste Cer, peste lume”) sau chemand eternitatea sa i se alature, poeta se regaseste in copilarie – una din temele importante ale antologiei. „Admite in tine ca poti fi copil”, ne spune catrenul Shakespearian al destinului, in timp ce copilul arhetipal trebuie sarutat, mangaiat, ajutat, devenind astfel, „copil-omenire”.

Semnificatiile apar si se istovesc in fiecare strofa, pentru ca mai apoi sa ramana numai semne pe hartie, miracole ale cadentelor superioare. Putem construi prin adoratie, dezvalui arta in compozitie pura, sau sa ne razvratim impotriva tiraniei – dar toate acestea sunt ganduri care se domolesc in momentul atingerii Zeului a-tot-puternic:

 

Sau poate, numai pentru scurt timp, autoarea poposeste in locul in care s-a deprins a scrie, poteca pe care o cunoaste bine o indruma spre cunoastere, iar Zeul s-a transformat in dascal: „Te-ai inserat in mine, sfinte dascal, / dar nu te uit vreodata. Nu am cum.”

In foc, in apa, pe pamant si in vant, toate fortele naturii se dezlantuie pentru a preface natura umana, a o constrange sa isi regleze frecventa pe secunda in care „cutia-ntelepciunii” se va deschide si va inunda incaperea inimii. Umanitatea va invinge intotdeauna in poezia Danei STAICU, alaturi de Natura si de Vers, Creatia se va dezlantui, paradigma justitiei, la randul sau, va inflori in declaratii cutremuratoare. Si toate aceste au un singur scop, o singura culoare si o singura explicatie, dupa cum ne spune poeta insasi:

 

Mihaela CRISTESCU