Aparut in 1984, romanul Anul mortii lui Ricardo Reis, considerat de multi ca fiind capodopera absoluta a lui Jose Saramago, a constituit, in preajma aniversarii a jumatate de secol de la moartea prematura a lui Fernando Pessoa, un exceptional omagiu adus fictiunii, unice in literatura secolului XX, reprezentate de universul heteronimic: constelatia de autori cu viata si opera independenta, pe care Pessoa i-a creat, asemenea unui demiurg.

„... probabil limba e aceea care-si alege scriitorii de care are nevoie, ii foloseste pentru a exprima cite o mica parte din ceea ce este, cind limba va fi spus totul si apoi va amuti, sint curios sa vad cum va arata viata noastra.” (Jose Saramago)

„Ricardo Reis s-a nascut in 1887, nu-mi aduc aminte ziua si luna (dar le am pe undeva), in Porto, e medic si se afla in prezent in Brazilia.” Fernando Pessoa (1935)

„Cu o inteligenta rabdatoare si ironica demna de Musil, Jose Saramago construieste o Lisabona bintuita si care ne bintuie. Un roman politic extraordinar, care pune intr-o lumina cruda una dintre cele mai vechi si, in aparenta, erodate teme: legaturile imperceptibile dintre procesul de creatie poetica si moarte.” (George Steiner)

„Saramago este unul dintre cei mai originali si mai remarcabili scriitori europeni. Romanele lui au forta nestavilita a ironiei, profunzimea meditatiei tragice si capacitatea de a transforma lucruri, sentimente si ginduri nedeslusite in cuvinte de neuitat.” (Los Angeles Times)

„Opera lui Saramago se inscrie in cadrul mai vast al unei hermeneutici a memoriei, pentru care istoria reprezinta numai o«prima carte», un icon care trebuie descifrat si deconstruit.” (Mioara Caragea)

José Saramago s-a nascut la 16 noiembrie 1922 in Azinhaga (Ribatejo), intr-o familie modesta. Destinul sau scriitoricesc a avut o traiectorie uluitoare, culminind cu decernarea Premiului Nobel pentru literatura (1998). Dupa debutul din 1947 cu un roman ulterior renegat de scriitor, urmat de o tacere de aproape doua decenii, Saramago a publicat volume de poeme, cronici literare si politice, nuvele, piese de teatru, nenumarate traduceri, revenind la roman abia in 1977 cu Manual de pictura si caligrafie. Celebritatea internationala o dobindeste cu Memorialul minastirii (1982), care, alaturi de Anul mortii lui Ricardo Reis (1984) si Istoria asediului Lisabonei (1989), formeaza seria narativa cu tematica istorica, scriitorul acordind o atentie speciala „originii si identitatii portugheze”. In 1991 publica Evanghelia dupa Isus Cristos, cel mai polemic roman al sau, care reconstruieste o viata apocrifa a lui Isus. O cotitura in universul tematic romanesc al lui José Saramago o constituie seria de fictiuni ucronice si alegorice inceputa cu Pluta de piatra (1986) si continuata de Eseu despre orbire (1995), Toate numele (1997), Pestera (2000), Omul duplicat (2002), Eseu despre luciditate (2004) si Intermitentele mortii (2005). José Saramago si-a petrecut ultimii ani in Lanzarote, Insulele Canare, continuind sa scrie si sa publice. S-a stins din viata in iunie 2010.