Anul 2000. Schimbarea schimbarii. Cronologie comentata a Mileniului 3 - Octavian Andronic

Intr-un peisaj media care, de-a lungul ultimelor doua decenii, a evoluat de la extazul libertatii la agonia libertinajului si care pare acum prea des cantonat intr-o superficialitate dublata de tafna, un jurnalist anume a ramas constant de partea moderatiei echidistante, a informatiei verificate si a calmului analitic. Deloc intamplator, el este cel care trimite spre dvs. aceasta carte.

Din fericire, fireste, nu este singurul – dar nu-s nici multi in aceasta situatie, din pacate. La ora la care nu fapta sau cuvantul, ci imaginea (televizata) creeaza ierarhii si cariere in Romania, Octavian Andronic se incapataneaza sa ramana unul dintre cei mai putini vizibili dintre jurnalistii nostri de calitate – desi este, probabil, cel care creeaza cel mai mult si mai complet, zi de zi, luna de luna, de peste un deceniu: cate un editorial, dublat de un desen satiric, in fiecare zi lucratoare, plus asigurarea conducerii uneia dintre cele mai complete si echilibrate agentii de stiri, AMOS NEWS. Isi dozeaza aparitiile ca un farmacist, grijuliu cu sine si deloc darnic cu cei care l-ar vrea ca oaspete prin studiouri. Am fost martor, indirect si fara voie, la doua invitatii din partea unor televiziuni de stiri pe care Octavian Andronic le-a declinat cu eleganta – motivul fiind unul si acelasi, anume ca avea de scris (si de desenat) “Punctul pe Y” din ziua imediat urmatoare. Cum cartea care se deschide aici va explica imediat chiar prin cuvintele autorului, aceasta rubrica fiinteaza din secolul trecut, adica de la jumatatea anului 1999 cand, dintr-o intamplare dublata de inspiratie si oleaca de noroc, “Punctul pe Y” a devenit una dintre putinele (si poate cea mai longeviva, pina azi) probe de editorial sindicalizat (syndicated, cum spun americanii) din presa noastra. In fond, aceasta carte – si seria de volume care se deschide cu ea – e rezultatul acestei decizii si sarcini asumate atunci.
Octavian Andronic are o impresionanta calitate de moderator, chiar si atunci (sau mai ales atunci) cand scrie. Multi dintre dvs. vi-l veti reaminti din dezbaterile electoral-prezidentiale ale anilor 1990-2000, cand dansul era parte din mini-echipele de jurnalisti ce mediau confruntarea pe diverse canale ale televiziunii publice sau private. Cu toata incrancenarea politicii de atunci, trebuie sa recunoastem ca moderatorii erau mai eleganti – si mai priceputi – decat multi dintre cei de azi, care par adesea mai nevricosi si mai nevorbiti decat invitatii. Interesant este ca acest apetit pentru moderare/mediere transpare si din scrisul autorului nostru. Nu cred ca este vreo persoana publica – din politica, din administratie sau vreun coleg din presa – care sa fi fost vreodata ofensata de vreun rand al dlui Andronic: chiar si atunci cand este muscator sau ironic, fraza acestuia nu agreseaza; ea este empatica, este argumentata si, mai ales, are acel calm stilistic al jurnalistului adevarat, care stie ca puterea frazei scrise deriva direct din responsabilitatea autorului ei.
In ultimii doi ani, Octavian Andronic a “daruit” cate un volum de bilant la trei dintre cele mai importante personaje politice ale Romaniei post-revolutionare: Ion Iliescu, Traian Basescu si Adrian Nastase. Dar tomul de fata este altceva: autorul trece acum dincolo de nivelul unui moderator echidistant: el devine un cronicar al acestui inceput de mileniu romanesc, propunandu-va cate o rememorare sugestiva pentru fiecare zi a “anului de granita” 2000 – “poate cel mai complex si mai spectaculos dintre toti cei care au trecut din decembrie ’89”, cum spune autorul chiar pe ultima fila datata a acestei carti. De la hotii de sine de cale ferata (06 ianuarie acel an) si pina la dramele si dramoletele “pagubitilor de la F. N. I.” (01 iunie), de la profetiile lui Silviu Brucan (neconfirmate, ca atatea altele!) referitoare la candidatura lui Emil Constantinescu pentru un al doilea mandat (19 iulie) la un impresionant episod “despre nesimtirea” unora dintre noi (02 septembrie), de la cateva intrebari bine puse despre enigmele unor numiri (respinse) de ambasadori (02 decembrie) la un text-memento despre Virgil Sahleanu – fost lider sindical iesean, a carui moarte ramane una dintre bizareriile tranzitiei romanesti! (11 decembrie 2000) –, textele lui Octavian Andronic poarta in ele intrebarile si fragmentele de raspuns ale multora dintre noi, cei care atunci animam segmentul cu drept de vot al acelei Romanii aflate la capatul unui deceniu de post-comunism. Privite cu avantajul distantei, unele dintre texte par preponderent critice sau macar dubitative la adresa administratiei Constantinescu; este cert ca meritele acesteia in viitoarea aderare la NATO (2004) sau UE (2007) vor fi mai apoi retinute de istorie – dar, in toamna anului 2000, sentimentul general era mai apropiat de cele spuse de Octavian Andronic decat de orice altceva..
Din materialul redactat de-a lungul acestor peste 10 ani, Octavian Andronic poate (re)constitui lejer 10 sau 11 volume, fiecare cu prinosul sau de rememorare pentru (aproape) fiecare dintre zilele scurse. Aproape ca-i fericesc pe istoricii (sau macar pe curiosii) viitorului, care vor avea, sub aceasta forma, una dintre cele mai complete, mai ironice, mai generale si mai bine scrise cronici ale inceputului de mileniu III romanesc. Se vede ca Octavian Andronic a scris-o nu numai dintr-o datorie profesionala, ci – inainte de toate – cu o vadita placere: adica, placerea celui care, dorind sa inteleaga el insusi, remarca ceea ce nu toti vad, pune cap la cap informatiile, face conexiunile cu fler si explica si altora partea de adevar a lumii – si timpului – in care traieste.
Drept care, pe scurt, iata ideea pe care tot incerc sa v-o spun de trei pagini incoace: daca presei romane post-comuniste i-a fost dat sa aiba un cronicar veritabil, acesta este Octavian Andronic. Stilul frazei si conturul desenului sau au fost inzestrate pentru asa ceva. Pregatiti-va cum se cuvine, faceti cafeaua, asezati-va comod in fotolii: acesta nu-i decat inceputul; mai sunt alte 10 volume care abia asteapta sa vina, pentru a ne (re)aminti impreuna cateva crampeie din propria noastra viata si din comuna noastra istorie recenta & contemporana!

Adrian Cioroianu

RECENZII