Anotimpurile procurorului - Viorel Cacoveanu

„La ziua nationala a Frantei, ce se sarbatorea la Ambasada ei din Bruxelles, intr‑un grup, cativa diplomati, bine dispusi dupa primele pahare cu sampanie, cu totul neprotocolar, au inceput sa critice Romania si pe romani, pentru cultul exagerat, neingaduit al lui Nicolae Ceausescu. Dobra a ascultat o vreme, apoi a intervenit cu subtilitate si neasteptata promptitudine: „Distinsi colegi, am ascultat cu atentie opiniile dumneavoastra si – de ce sa n‑o spun – reprosurile adresate conducatorului roman. N‑as afirma ca sunt total neintemeiate. Au ceva adevar. Dar va amintesc, cu toata pretuirea ce v‑o port, ca unele guverne, pe care unii le reprezentati, mai mult, sefi de state, regi si regine, l‑au cautat, l‑au cultivat, l‑au plimbat pe Ceausescu in calesti regale... Asa ca, nu ne gasiti vinovati doar pe noi, cei mici... Spusele dumneavoastra ma obliga, sa raman in domeniul de aur al umorului. Si sa va spun un adevar politic, ce seamana cu povestea noastra. Titus Popovici, un clasic scriitor roman, povesteste ce a patit Mircea Malita, primul ambasador al Republicii Populare Romane la Washington, in 1947, cu prilejul prezentarii scrisorii de acreditare. Harry Truman, presedintele SUA, avea pe masuta o nota – asa cum le dam si noi sefilor nostri – care continea cateva date istorice. Truman si‑a aruncat ochii pe ea si a intrebat: „In Romania luptele intre daci si romani continua sa faca victime?”