Anarhetipul sau... un frate tanar - Dorin Liviu ZAHARIA

 

Primul care s-a aplecat asupra folclorului şi a structurilor populare el a fost. Ideile sale s-au dezvoltat până la stadiul de concept... Toate spectacolele ulterioare, hippy, au fost începute de el şi de OLYMPIC ’64, dar şi cu alte trupe, individuale. Avea informaţii din foarte multe domenii, a-nceput studii la mai multe facultăţi, neterminând nici una; un individ de o valoare, gândire şi simţire extraordinare. Orice tip care îl cunoştea era marcat de el, ideile îi curgeau. Dorin Liviu Zaharia a compus muzica mai multor filme artistice cu rezonanţă, începând cu „Nunta de piatră”, realizat de Piţa şi Veroiu în 1972. El şi apare acolo, enigmatic ca în istoria însuşi rockului, lângă patefonul pe care l-a adus la nuntă; comparaţia cu Syd Barrett de la PINK FLOYD e imediată… Ce să mai zic, mi-a fost prieten bun şi am trecut prin multe împreună... (...) A fost un vârf al generaţiei lui, gândind mai repede decât toţi cei din preajma sa. Cu OLYMPIC ’64 s-a lansat în plină „Beatlemanie”, nu ca alţii după. Cântau ca PINK FLOYD înainte ca aceştia să apară, făceau spectacole de muzică şi poezie înainte de Jim Morrison şi DOORS. Florian Pittiș... Acest talent fabulos, cuprins cât se poate de limpede, de sălbatic şi halucinant de nebunia divină a vechilor magicieni. Poet, compozitor, simfonist, desenator, povestitor, actor, anarhist, patriot, mistic yoghin şi credincios ortodox, amestec de suprarealism, onirism, budism, rock haiducesc, underground, numerologie şi tot ce furia lui turbionară putea absorbi în frenezia demoniei sale angelice... Dan C. Mihăilescu