Amintirile Bucurestilor. Povestea berii - Dan Rosca

O localitate precum Bucurestii, ascunsa in inima Codrilor Vlasiei, inconjurata de dealuri acoperite de vii si cu gradini enorme de pomi fructiferi, cinstise vreme de patru veacuri, de cand se injghebase in jurul Cetatii si pana la mijirea veacului al XIX-lea, doar vinul si tuica. Erau bauturile datorate geografiei locului. Apoi, incet-incet, si-a facut aparitia berea, dar fara a concura in vreun fel cu cele doua bauturi traditionale; asta pana la dezastrul provocat de filoxera, resimtit ca o pierdere grea si dureroasa, sfintita cu belsug de lacrimi. Dar, asa cum focul cel mare a produs reglementari ce au ferit ulterior Bucurestii de incendii, cum revarsarile Dambovitei s-au sfarsit prin canalizarea ei, si ucigasul vitei de vie a jucat rolul de urbanist radical: dealurile au fost cedate orasului, care a binevoit sa catere pe ele cartiere ingrijite si pe culmea lor, ca un brau de fum, multimea de fabrici existente pana mai ieri. In mod necesar, taranii din vechile mahalale s-au prefacut in muncitori si conacele boieresti in vile sau palate, cramele au facut loc berariilor, trasurile lui Toma Blandu au fost inlocuite cu tramcare si cu tramvaie, iar caretele elegante cu automobile. Aproape fulgerator, orasul boieresc cu aer oriental intrase in Europa pe usa deschisa de o maladie…
Emanuel Badescu