Amantele trecutului. Ultimul zbor volumul 2 - Alexandra Gheorghe

Imagineaza-ti ca aceste cuvinte sunt ca o fantezie.

 

Una satisfacuta, normal!

 

Iar cand citesti cartea  pe care eu ti-am scris-o sa-ti imaginezi ca tu esti unul dintre personaje. Sa stii ca toate scenele sunt construite pentru tine, am facut dragoste cu gandurile tale, iar apoi am dactilografiat, peste pagini simple, tot ce ochii tai si-au dorit sa citeasca.

 

Am devenit prilejul meu si al celor care si-au lasat mintea pe mana mea. Ce onoare, pot zice… si cat de multa incredere sa fi avut atatea suflete in dragostea mea pentru ei. O iubire oarba care ma „forteaza” sa port o responsabilitate enorma peste umeri.
 
Indrazneste sa dai viata fanteziilor tale si sa te regasesti in ceea ce eu ti-am transmis.

 

Cum sa-ti explic?

 

Imagineaza-ti cum te simti atunci cand stii ca apartii cuiva. Simti o usoara durere, stimuli minunati, pretuire si ocrotire. Trupul iti este posedat si ai senzatia ca nu iti lipseste nimic in viata. Unele lucruri exista pur si simplu. Sentimente, emotii, priviri indecente, viata monotona, flirturi, pasiune, iar fanteziile imprumuta din fiecare si completeaza. Oamenii care au fantezii nu se plictisesc niciodata. Pofta sexuala, indiferent de imaginea ei, ori ca apare intr-o liniste intunecoasa si seducatoare, ori pe paturi de fier, ori in adancul sufletului, potoleste trupul de frustrari si mintea de orgolii.

 

Ma gandesc deseori la fanteziile mele si, de obicei, fiecare imagine ma rastalmaceste. Sunt intr-o camera goala, iar ziua se ingana cu noaptea, perdelele imi flutura prin ganduri, iar vantul imi zbarleste pielea. Maini straine imi infasoara talia, iar soaptele lor ma cutremura. Sunt vie si apartin unei pulsatii. Zvacneste sangele in vene, iar mintea uita de mine. Sunt goala cu exceptia sufletului implinit…
 
Sunt o norocoasa sa imi astern gandurile pentru tine, dragul meu cititor! Mintile noastre au inceput sa se contopeasca acum cativa ani, mai exact, trei, cand, fara sa stau pe ganduri m-am decis sa dau startul unei dragoste naive. Au fost de toate: fluturi in stomac, stari de rau, zambete si ganduri novice. Ne aflam la „scrisoarea de dragoste” cu numarul cinci. Cinci scrisori am intocmit pentru tine si-ti multumesc pentru ragazul pe care mi l-ai oferit.

Primele doua „scrisori de dragoste” s-au numit: Necunoscutul Partea I si Necunoscutul Partea a-II-a. O poveste reala expusa  in doua carti pe care eu le-am numit „Povestea mea si a voastra”.

Urmatoarea „scrisoare” a fost in versuri si stiu ca volumul cu rime „Aberez cu stil in catrene tarzii” s-a potrivit uneori cu starile tale.

 

Iar ultimele doua si nu cele din urma, „Amantele Trecutului” si „Ultimul Zbor”, povestea erotica a unor femei libere, Katia si Svetlana, doi ingeri care se iubesc cu furia unor demoni. Prima carte a fost de un erotism primavaratic, acum urmeaza sa fii sedus de o toamna matura, sigura pe ea, cu arome si trairi coapte, numai bune de savurat.

 

Dintre o ura naiva si una colocviala, eu intotdeauna am ales pacea. Nu pot uri, dar cu siguranta nici nu pot sa uit. Sed inca cu o mie de intrebari in minte pe canapeaua mea. Pierduta cu toate amintirile, cu mine peste unii si altii sau peste altele. Simt uneori ca ma pierd 1n alte povesti, trag hain din tigara, apoi fumul mi-I parasesc prin camera.

 

Fumez mult in ultimul timp si am inceput sa fumez prin casa fara sa imi pese. Beau ce apuc: vin, whisky, votca si imi spal pacatele. Las puterea alcoolului sa ma inveleasca, sa fie ca o plapuma protectoare. Eu sa ma adapostesc cu totul sub ea, iar deasupra sa-mi ramana faradelegile, chinurile si amintirile sortii.  

 

Imbraca-te! imi spune el, facandu-si intrarea in living. Poarta prosopul meu mare albastru in jurul bazinului, lasand la vedere abdomenul bine tonifiat. Imi permit sa il masor, sa-i zambesc acru, sa fi privesc ochii negri si chipul perfect, apoi sa-mi lungesc de tot picioarele pe canapea. Sunt goala, iar ziua se ingana cu noaptea, se pecetluiesc acum amintirile si vinul rosu incepe sa Isi faca efectul.