Amantele - Elfriede Jelinek

Elfriede Jelinek este laureata a Premiului Nobel pentru Literatura in anul 2004.
 
Povestea celor doua eroine ale romanului Amantele, Paula si Brigitte, se petrece intr-un orasel austriac de munte. Aparent, cele doua femei au caractere cu totul diferite: Paula refuza orice conformism, fiind mult mai aplecata spre experiment, pe cind Brigitte suporta cu stoicism viata alaturi de Heinz, un betiv greu caracterizabil ca apartinind rasei umane. Alegerile facute de cele doua in cautarea unui barbat vor avea rezultate surprinzatoare. In roman, casatoria, copiii, iubirea sint desfiintate cu o cruzime iesita din comun si cu o violenta rar intilnita la vreun alt autor contemporan. Lipsa oricarei urme de fericire intr-o relatie este vazuta ca normala, fiind o realitate de necontestat, pe care o ascundem din ipocrizie si superficialitate.

Traducere din limba germana de Ana Muresanu

 

Elfriede Jelinek s‑a nascut in 1946 la Murzzuschlag, Austria. A studiat compozitia la Conservatorul din Viena, urmind, in paralel, studii de teatru si istoria artei, intrerupte din pricina unei depresii. Absolva Conservatorul in 1971, la clasa de orga. A debutat in 1967 cu volumul de versuri Lisas Schatten (Faptele Lisei). Cunoaste succesul cu romanele Die Liebhaberinnen (Amantele, 1975), Die Ausgesperrten (Exclusii, 1990), Die Kinder der Toten (Copiii mortilor, 1995) si mai ales cu Die Klavierspielerin (Pianista, 1983), acesta din urma avind o puternica incarcatura autobiografica. In 1989 romanul Lust (Pofta) declanseaza un imens scandal din pricina sexualitatii violente, linie in care se inscrie si romanul Gier (Lacomie, 2000). Elfriede Jelinek a tradus din operele lui Thomas Pynchon, Christopher Marlowe, Georges Feydeau si Eugène Labiche, a scris scenarii de film, librete de opera, eseuri. A fost distinsa cu nenumarate premii nationale si internationale, printre care Premiul Brener (1996), Premiul Buchner (1998), Premiul Heinrich Heine al orasului Dusseldorf (2002) si Premiul Stig Dagerman (2004). In octombrie 2004, lui Elfriede Jelinek i‑a fost decernat Premiul Nobel pentru Literatura „pentru fluxul muzical al vocilor si antivocilor din romanele si piesele sale, care reveleaza, cu un extraordinar talent lingvistic, absurditatea stereotipurilor sociale si forta lor subjugatoare”.