Ali-Baba si cei patruzeci de hoti

Intr-un mare oras din Persia, traiau demult doi frati. Unul se numea Cassim, iar celalalt, Ali-Baba. Cand tatal lor muri, nu le lasa decat putina avere, pe care insa le-o impartise in mod egal. Dupa felul cum le impartise averea, se parea ca vor trai in aceeasi categorie sociala, dar soarta hotarase altfel. 
Cassim se insura cu o femeie dintr-o familie instarita si, la putin timp dupa casatorie, ea mosteni o pravalie mare plina cu marfuri si mai mult pamant la tara care-l facura dintr-odata fericit si, totodata, unul dintre cei mai bogati negustori ai orasului. 
Ali-Baba, dimpotriva, se casatori cu o femeie tot atat de saraca precum el. Era lipsit de multe si n-avea alta ocupatie pentru a-si castiga painea si a-si intretine familia decat sa taie lemne intr-o padure invecinata si sa le vanda la oras, aducandu-le pe spinarile a trei magari care erau toata averea lui. 
Intr-o zi, Ali-Baba tocmai terminase de taiat lemne destule pentru a-si incarca magarii cand, deodata, zari o pulbere groasa care se ridica in aer si venea spre locul unde se afla el. Isi atinti privirea si deslusi o ceata de oameni calare care se apropia destul de repede. 
Desi nu se vorbea despre asa ceva in tara, Ali-Baba se gandi ca acesti calareti puteau sa fie niste hoti. Fara sa-l preocupe ce se va intampla cu magarii, socoti ca e bine sa se ingrijeasca de viata lui.