Ale dumnezeiestilor cantari iubirile. Imnele - Sfantul Simeon Noul Teolog

Cel ce voieste sa fie crestin trebuie mai intai sa fie poet, spunea Cuviosul Porfirie Kavsokalivitul, iar Staretul Sofronie de la Essex facea obstei sale urarea: „O, cum as dori ca voi toti sa fiti poeti!” (si Parintele Sofronie avea intotdeauna in minte si sensul grecesc, etimologic, al cuvantului „poet” – ποιητής, adica „facator, creator”). Din acest gand s-a nascut si noua traducere romaneasca a vestitelor „Imne” ale Sfantului Simeon Noul Theolog. Astfel, talmacitorul de acum nu si-a propus sa inlocuiasca editiile savante care au premers-o, imbogatite de eruditii lor autori cu comentarii si exegeze, ci – mai presus de toate! –, intr-o traducere acrivoasa in stihuri cu rima, sa redea acel duh poetic insuflat, „facator intru vesnicie”, din cantarile-iubiri ale marelui Cuvantator-de-Dumnezeu. Caci, in cuvintele aceluiasi Staret Sofronie, „asa si eu acum, incerc sa va propun, ca frate al vostru, sa folositi acest mijloc spre a face ca viata voastra sa fie roditoare: De la lucruri marunte, stramutati-va la nemarginire!”.

RECENZII