Akhenaton faraonul soare - Daniel Meurois

Cine dintre noi nu este fascinat sau intrigat de acest Faraon eretic si beat de Soare, care a fost Akhenaton? Nu este nicio indoiala ca aceasta carte, ce il are ca figura centrala, se detaseaza de toate cele care i-au fost consacrate pana in prezent. Intr-adevar, scrierea ei nu este fructul unei cercetari bazate pe date arheologice, ci rezulta dintr-o serie de viziuni in ceea ce unii numesc Cartea Timpurilor. Din perspectiva asta este in acelasi timp unica si surprinzatoare.
Autorul – al carui best seller il cunoastem deja - Cartea secreta a lui Jeshua – s-a lasat ghidat, de-a lungul unei existente anterioare pentru a redescoperi viata personajului Nagar-Teth, terapeut si instructor apropiat al Faraonului Akhenaton. Prin ochii sai patrundem astfel intr-o veritabila si captivanta fresca istorica in care se intalnesc destine iesite din comun, punand in scena fiinte pasionale in cautarea lor frenetica a Divinului.
Desi ne transporta in nisipurile Egiptului de acum vreo 3500 de ani „Akhenaton Faraonul Soare” nu este totusi o carte despre trecut. Este o opera intensa si magica ce plonjeaza adanc in miezul marilor preocupari umane, cele care nu ne parasesc niciodata, in cautarea identitatii noastre, a fericirii, a iubirii, de asemenea a infinitei Lumini de care suntem atat de des nostalgici. Carte revelatoare, carte de foc, carte de actualitate, aceasta marturie veridica dar care se poate citi cu usurinta unui roman, va sti sa ii inspire pe cei care vor sa-si lumineze prezentul si sa devina adevarati artizani ai lui.
Iata, fara nicio indoiala, una din cartile majore ale lui Daniel Meurois...

    AKHENATON FARAONUL SOARE
    Daniel Meurois
    FRAGMENT DIN CARTE
    „O inima, se scutura, se lucreaza. Va trebui sa sap multe brazde si, cu propriile mele maini, sa framant mult aceasta argila din care este facut un mare numar de oameni! In dimineata aceasta, am vazut ce presupuneam dintotdeauna si de care ma temeam. Nimeni nu mai este preocupat de ceea ce simt ca fiind Viata. Nimeni nu mai are constiinta Soarelui. Ca marii mei preoti sunt curteni de generatii intregi si ca innoada intriga dupa intriga ca sa nu piarda nici o picatura de putere, acest lucru nu e nou pentru mine...
    Dar ca poporul, pana in cele mai mici sanctuare ale sale, sa delege el insusi capacitatea de a se ruga, e mai palpabil decat oricand pentru mine si face sa-mi fie insuportabila aceasta situatie. Si-a pierdut sufletul delegand puterea inimii sale. Iubirea, aceasta Iubire care ne impinge sa umblam, nu-i mai face pe toti sa traiasca pentru ca a devenit castigul traiului catorva functionari. Constiintele noastre au invatat lenea. Arta de a oferi laude Luminii Eterne a devenit o meserie pe care o retribuim si care il priveaza pe altul de suflul sau. Cum sa suporti toate acestea mai mult timp fara sa se vestejeasca ceea ce e mai frumos in tine? Ce trebuie sa gandesti despre un popor care-si spera mica fericire cotidiana in schimbul a catorva fructe si rugaciuni cumparate de la un preot? Poti sa-mi spui cine, in lumea asta, este inca preocupat de drumul ce duce de la inima sa la Eternitate? In ce ma priveste, nu vad decat oameni morti si care-si doresc sa ramana asa. Aceste locuri sunt in descompunere, nu-mi zice contrariul.”
 

RECENZII