Acel ceva - Czeslaw Milosz

Ca urmare, ce este acel punct enigmatic spre care Miłosz a aratat (mental) cu degetul? Acest punct, extrem de important, incat a fost nevoie sa-si indrepte de-a dreptul atentia, si in acelasi timp greu de numit, incat poate fi definit doar cu un pronume demonstrativ? Si mai departe: folosirea acelui pronume exprima neputinta celui care il descrie? Ceea ce ar fi cu atat mai surprinzator, cu cat, dupa cum se stie, Miłosz este un maestru in redarea limpede a concretului. In aparenta, raspunsul este usor: titlul Acel ceva il poarta in volum poezia care descrie variate ipostaze ale suferintei umane: singuratatea celui fara camin; spaima omului haituit ca un animal; paralizarea generata de imagini ale mizeriei, imbatranirii si bolii; durerea produsa de pierderea persoanei dragi; disperarea in fata mortii implacabile.

Aleksander Fiut

Pe masura ce inainteaza in varsta, Czesław Miłosz renunta la prozodia clasica in favoarea versului liber si a unor forme „mai incapatoare”, in care predomina tonalitati purificatoare, esentializate, ca urmare a unor profunde trairi si reflectii asupra vietii si a mortii.

Adept al axiologiei inradacinate in crestinism, poetul nu trece peste dramatismul conditiei umane. Manifesta o atitudine umanista, in pofida scepticismului care il napadeste deseori.

Constantin Geambasu

Czesław Miłosz (1911-2004) s-a nascut la Szetejnie, in Lituania. A studiat dreptul la Universitatea din Vilnius (un an la Universitatea din Varsovia). A petrecut un an la Paris ca bursier (1934-1935), unde a cunoscut o puternica inraurire din partea rudei sale, poetul Oscar Miłosz. In timpul ocupatiei fasciste a lucrat la Biblioteca Universitara din Varsovia si a participat la viata literara clandestina. Intre 1945 si 1949 a lucrat in diplomatie, mai intai la consulatul din New York, iar apoi ca atasat cultural la Ambasada Poloniei de la Washington. Un an mai tarziu va deveni secretar al Ambasadei Poloniei la Paris. In anul 1951 cere azil politic in Franta, unde ramane pana in anul 1960, cand a plecat in SUA sa tina cursuri de literatura polona la Universitatea din California. In anul 1961 a devenit profesor de literaturi slave la Universitatea din Berkeley. In anul 1980 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatura. A colaborat cu revista Kultura din Paris. Dupa caderea comunismului a vizitat Polonia si Lituania. A devenit cetatean de onoare al Cracoviei, unde a locuit o buna perioada de timp. A publicat numeroase volume de poezii si de eseuri (cel mai cunoscut fiind Gandirea captiva, tradus in multe limbi). A scris si doua romane (Valea Issei, tradus si in romaneste, si Cucerirea puterii). A tradus in polona poeti englezi si americani, psalmi si texte biblice.

RECENZII