A fost odata in Carpatia. Volumul 1, Frati de suflet - Constantin Ciceovan

Cu imaginatia libera a copilului fascinat de Levant, Constantin Ciceovan isi etaleaza talentul de povestitor innascut. Ca un fel de Kipling al României, nareaza despre viata taranilor si negustorilor din Moldova de pe valea Siretului (si nu numai) in epoca fanariota. Stralucite descrieri, de exemplu despre magnetita, viermi de matase, arbaleta. Stilul este cursiv, al unui narator exersat, cinematografic, permitând o lectura captivanta.

“A fost odata in Carpatia”- un roman bogat in fapte, intelesuri de neuitat, pe care nu il poti lasa din mana! Autorul Constantin Ciceovan contopeste cu farmec si mult talent descrierea locurilor cu actiunea romanului, povestind evenimente vechi, pe care cititorul le urmareste cu nesat, convins ca s-au intamplat in realitate, desi e poate o realitate mitica! Cei patru eroi, cu care incepe romanul, apartin unei parti din Romania de demult. La prima vedere ei apar personaje obisnuite, dintr-o realitate simpla, de pe malul Siretului. Pe parcursul romanului insa, capata valente noi, fiind reprezentantii unui popor de oameni frumosi, vrednici, care se ridica pe piscuri nebanuite, invingand adversitatile si greaua existenta din acel colt de lume. Romanul ne poarta de la raul Siret in jos pana la Dunare, ne trece prin extraordinare peripetii, ca sa ajunga apoi in locuri straine si nebanuite, cu alti oameni, cu alte reguli si obiceiuri, ca Istanbul sau insula Ada - Kaleh. Mergem fara sa ne dam seama intr-o calatorie epopeica, unde binele se intalneste cu raul si biruinta cu esecul. Intotdeauna insa esecul eroilor este temporar, caci, ca si in Eminescu, romanul e prieten cu codrii si cu muntii, care il ajuta ca binele sa invinga. E o lupta intre Yin si Yang care merg spre poluri diferite, ca apoi sa se reuneasca si sa se contopeasca armonios cu natura. Cuvintele scriitorului curg la inceput aparent lin si domol, dar sigure pe ele, ca pasii mici ai unui calut de munte, bine infipti in poteca ingusta. Apoi, cuvintele si faptele, precum mersul plutilor de busteni in jos pe Siret, se involbura la colturi, in asteptarea iminenta a unei mari urgii. Peripetiile se scurg, isi deapana fuiorul, pentru ca in final sa uimeasca cititorul cu concluzii surprinzatoare. Harul scriitorului convinge sufletul cititorului sa ramana credincios in puterea aproape mitica a eroilor, care apar rand pe rand, si cu ajutorul Lui Dumnezeu inving totul, pe drumul anevoios de la malurile Siretului pana la exoticul Istambul. Puterea scriitorului, ca si harul, se afla intr-un “secret” fara egal: talentul de a face cititorul sa vizualizeze spontan si cu claritate o lume din care si el, cititorul, face parte si participa integral la firul povestii. Constantin Ciceovan ne introduce intr-o lume pe care o iubim, a noastra, de care nu vrem sa ne despartim. Simtim cu tarie ca si noi suntem parte din acest “inconstient colectiv”, care i s-a daruit de Dumnezeu autorului si din care romanul isi trage seva.

“A fost odata in Carpatia”- un roman bogat in fapte, intelesuri de neuitat, pe care nu il poti lasa din mana! Autorul Constantin Ciceovan contopeste cu farmec si mult talent descrierea locurilor cu actiunea romanului, povestind evenimente vechi, pe care cititorul le urmareste cu nesat, convins ca s-au intamplat in realitate, desi e poate o realitate mitica! Cei patru eroi, cu care incepe romanul, apartin unei parti din Romania de demult. La prima vedere ei apar personaje obisnuite, dintr-o realitate simpla, de pe malul Siretului. Pe parcursul romanului insa, capata valente noi, fiind reprezentantii unui popor de oameni frumosi, vrednici, care se ridica pe piscuri nebanuite, invingand adversitatile si greaua existenta din acel colt de lume. Romanul ne poarta de la raul Siret in jos pana la Dunare, ne trece prin extraordinare peripetii, ca sa ajunga apoi in locuri straine si nebanuite, cu alti oameni, cu alte reguli si obiceiuri, ca Istanbul sau insula Ada - Kaleh. Mergem fara sa ne dam seama intr-o calatorie epopeica, unde binele se intalneste cu raul si biruinta cu esecul. Intotdeauna insa esecul eroilor este temporar, caci, ca si in Eminescu, romanul e prieten cu codrii si cu muntii, care il ajuta ca binele sa invinga. E o lupta intre Yin si Yang care merg spre poluri diferite, ca apoi sa se reuneasca si sa se contopeasca armonios cu natura. Cuvintele scriitorului curg la inceput aparent lin si domol, dar sigure pe ele, ca pasii mici ai unui calut de munte, bine infipti in poteca ingusta. Apoi, cuvintele si faptele, precum mersul plutilor de busteni in jos pe Siret, se involbura la colturi, in asteptarea iminenta a unei mari urgii. Peripetiile se scurg, isi deapana fuiorul, pentru ca in final sa uimeasca cititorul cu concluzii surprinzatoare. Harul scriitorului convinge sufletul cititorului sa ramana credincios in puterea aproape mitica a eroilor, care apar rand pe rand, si cu ajutorul Lui Dumnezeu inving totul, pe drumul anevoios de la malurile Siretului pana la exoticul Istambul. Puterea scriitorului, ca si harul, se afla intr-un “secret” fara egal: talentul de a face cititorul sa vizualizeze spontan si cu claritate o lume din care si el, cititorul, face parte si participa integral la firul povestii. Constantin Ciceovan ne introduce intr-o lume pe care o iubim, a noastra, de care nu vrem sa ne despartim. Simtim cu tarie ca si noi suntem parte din acest “inconstient colectiv”, care i s-a daruit de Dumnezeu autorului si din care romanul isi trage seva.

O carte minunată, amplă și captivantă. Scriitorul are darul miraculos de a prezenta personajele și întâmplările într-o manieră absolut autentică. Citind cartea, o puteți aprecia cu adevărat!

Acesta carte ne oferă o lectură frumoasa,ușoară dar și captivanta.Darul narativ al autorului ne transpune efectiv în realitatea satului moldovean din vremuri apuse,astfel încât aproape facem parte din acțiunea ei.

O carte de suflet....povestita domol, uneori atit de plastic , incit trezeste impresia ca esti acolo, in ...poveste, in vremuri de mult uitate.... O carte PENTRU TOATE VIRSTELE!

Volumul cu o frumoasa estetica si fondare literara ,reprezinta o elogiere pentru camaraderie, devotament, generozitate echitabilitate perena peste ani insemnand de fapt decenii de traire acoperind distante intercontinentale valabile oricand si pentru orice prieteni adevarati. Latitudinea fiecarei descrieri de personaje , fapte, peisaje este cu o posibila tenta infinita si dupa fiecare cuvant citit, creeaza emotia eruptiei viitoarei fraze scrise astfel ca inceputul frazei urmatoare asteapta diamantarea finala in adevar si finalizare asumata prin simpla lectura. Cat este fictiune intrepatrunsa cu realitate, stie maestrul autor sau cititorul urmarind eroii descrisi ca posibile personaje reale ,atunci cand au avut timpul parcurs deodata ,reprezentand intelegerea de fapt a Timpului valoros petrecut impreuna. Nimeni nu poate descrie intamplarea din viata altcuiva ,doar avand scenografia ,regia si actorizarea totala a faptelor sincronizata in timp asemenea trairii senzoriata perfect asemanator gemenilor

Citind cartea parca te scufunzi domol in meandrele riului ce poarta ineluctabil spre marea timpului destine, simtiri si miresme, asemenea plutelor ce coboara la vale spre tarimuri si vremuri parca demult uitate… Viata transcende, in ritmuri de ea stiute, lumi, culturi si peisaje iar granitele formale par a fi estompate de destinele personajelor care nascute in negura timpului se-ndrepta cu energii nebanuite spre vremuri si locuri noi, spre noi. Metaforica bogata, cu acuitati senzoriale, punctate cu har de o imagistica discreta si sugestiva rezultata si din colaborarea cu graficianul „Stapinului inelelor“ – Joe Gilronan, reuseste sa mentina dea lungul intregului roman o atmosfera de poveste pe care cititorul si-o doreste cu nerabdare a fi continuata … spre noi si lumea noastra din care ne place adeseori sa evadam putin …intorcindu-ne fata de la cotidian si calatorind …in timp.