A doua carte cu Apolodor - Gellu Naum

A doua carte cu Apolodor, ilustrata chiar de autor, in care, alaturi de tenorul pinguin, apar si prietenii sai, cangurul Ilie si leul Amedeu, a fost publicata in 1964 si retiparita in 1972. Succesul urias al Cartii cu Apolodor face ca ea sa fie tradusa, sa fie pusa in scena, ca teatru de papusi, sau, intrucat personajul principal e tenor, sa fie transpusa de compozitorul Stefan Niculescu intr-un insolit spectacol de opera montat la Cluj. Jucausul Apolodor il face pe cititor sa redescopere bucuria lecturii, plina de surprize, de ispite literare si de umor, dar ofera, in plus, ca toate cartile lui Gellu Naum, si o lectie de libertate. Scrisoarea unui critic literar catre un prieten pinguin (fragment)
Bucuresti, martie, 2003

Draga Apolodor,
[...] L-am cunoscut pe inventatorul tau- il cheama Gellu Naum- si tare as fi vrut sa pun mana pe telefon si sa-mi risipesc, de dragul tau, toate vorbele bune. Dar, Apolodor, trebuie sa afli ca el a plecat acum vreo doi ani intr-o misterioasa calatorie, in Labrador sau pe Mississippi, intr-un bac, sau a zburat, in cosmos, pe urmele tale, si n-are nici un telefon in apropiere, nici macar unul mobil. [...] Tu m-ai invatat cum se joaca cuvintele unele cu altele, cum se prind de mana in rime: Tirgul Mosilor, Apolodor, zimbitor, tenor, tuturor, dor, implor, picior peste picior, Labrador, zbor, bimotor, Bosfor... Daca mergi asa, din rima in rima, ajungi la capatul cartii. Vezi, asta era o adevarata inventie, dar am inteles-o abia mai tarziu: cum tu calatoreai foarte mult, ca sa nu te ratacesti si sa te poti intoarce acasa, inventatorul tau ti-a marcat drumul cu o rima calauzitoare si, pentru ca erai mic, ca s-o recunosti usor, a facut-o sa semene cu codita numelui tau: dor. Asa se face ca ai putut sa ajungi inapoi la Bucuresti, la prietenii tai de la circ, dupa ce ai umblat hai-hui prin toata lumea.

 

Cand te-am cunoscut nu stiam nimic despre Gellu Naum, dar intre timp am aflat lucruri importante si ma grabesc sa ti le spun si tie. Gellu Naum, draga Apolodor, este un mare poet suprarealist, adica, cum sa-ti explic ca sa intelegi- un poet care poate orice: sa zboare, sa viseze cu ochii deschisi si sa scrie cu ochii bine inchisi ce-a visat, ca la dictare, fara sa incurce nici o litera, sau sa fotografieze ce viseaza noaptea si sa-ti arate ziua pozele developate cu o substanta creata chiar de el, sa se intilneasca ca la comanda cu cineva la care se gandeste fara sa-si fi dat nici o intalnire, sa coboare pe o scara fara trepte si sa ajunga unde nici cu gandul nu gandesti, in niste ape tulburi si stranii pe care nimeni nu le poate controla cu mintea.

Sa-ti spun, draga Apolodor, de ce nu esti ca altii. Esti pinguin si om, pentru ca vorbesti, canti, plingi si mergi ca un om, dar ai pene albe si negre, cioc si aripi, esti mic si mare, esti pentru copii si pentru toti ceilalti, esti un picaro si un Wilhelm Meister(nu-i nimic daca nu sti ce inseamna asta), esti erou si locuiesti intr-o parodie, ba chiar intr-un evantai de parodii, dar tu esti atat de original incat nimeni nu te poate imita. Porti in toate ocaziile frac. Porti de asemenea, fara sa te sichisesti, numele unui celebru arhitect si constructor din Damasc. Esti fermecator, esti tenor, voiajor, visator si seducator. De tine s-a indragostit o maimutica si multi cititori. Ai prieteni nemaipomeniti in lumea ta si camila Suzi iti este chiar ca o mama, iar cu cangurul Ilie si cu leul Amedeu faci un trifoi de neuitat. Dar ai prieteni si in lumea astalalta, reala, care sunt si prietenii mei: Florin, Tina, Dana, Rodica, Anca, Liviu, Catalin, Mircea, Alexandru, Adriana. Toti te stiu pe dinafara si fiecare cunoaste bine viata ta aventuroasa, episod cu episod si vers cu vers. Tie poate nici nu-ti pasa de asta, pentru ca esti un pinguin independent si semeni cu creatorul tau care a fost intotdeauna un om liber. Cat despre mine, e timpul sa ies din carte.(Ioana Parvulescu)

 

 

Gellu Naum (n. 1 august 1915, Bucuresti — d. 29 septembrie 2001, Bucuresti) a fost un eseist, poet, prozator si dramaturgroman, de origine aromana, considerat cel mai important reprezentant roman al curentului suprarealist si unul dintre ultimii mari reprezentanti ai acestuia pe plan european.

S-a nascut la 1 august 1915 in Bucuresti; a fost fiul poetului Andrei Naum, cazut in luptele de la Marasestisi a sotiei sale Maria Naum nascuta Rosa Gluck. In 1926 intra la liceul "Dimitrie Cantemir" din Bucuresti, unde incepe sa scrie versuri in urma unui pariu. Debuteaza cu doua poezii publicate in revistaCuvantul. Intre 1933 si 1937, Gellu Naum urmeaza cursurile Universitatii din Bucuresti, studiind filosofia. La 27 decembrie 1935, studentul Naum din anul III a fost perchezitionat si arestat pentru ca a fost surprins scriind "parole cu caracter subversiv" pe zidurile caselor din strazile Dr. Sergiu, Dr. Felix si Bd. Cuza.

 

La indemnul prietenului sau, pictorul Victor Brauner, Gellu pleaca in 1938 la Paris, unde isi continua studiile de filozofie la Sorbonna, pregatind o teza de doctorat despre Pierre Abelard (teolog si filozof scolastic francez). La Paris ia contact cu grupul suprarealist francez animat de André Breton.

Intors in tara in 1939, va fi mobilizat si trimis pe frontul de Rasarit.

 

In 1941 se constituie grupul suprarealist roman (alcatuit din Gellu Naum, Gherasim Luca, Dolfi Trost, Virgil Teodorescu si Paul Paun), a carui activitate deosebit de intensa intre anii 1945 si 1947 il va face pe André Breton sa afirme: "Centrul lumii (suprarealiste) s-a mutat la Bucuresti".

 

Dupa 1947, in conditiile impunerii Realismului socialist ca unica forma permisa de exprimare in literatura, grupul se destrama. In 1948 si 1949, Gellu Naum scrie poemul cu tenta filozofica si ezoterica Calea sarpelui, experienta care ii va marca definitiv stilul. In anii 1950 si 1960, publica mai multe carti de literatura pentru copii (precum mult apreciata Carte cu Apolodor), dar si de literatura proletcultista (precum volumul Soarele calm sau "romanul pentru tineret" Tabara din munti), acestea din urma nefiind prezente in majoritatea bibliografiilor oficiale. Cu toate acestea, Gellu Naum a continuat sa scrie, pe ascuns, poeme suprarealiste (de exemplu, poemul din 1958 Heraclit). In aceasta perioada, el traieste mai mult din traducerile autorilor René Char, Denis Diderot, Samuel Beckett, Stendhal, Franz Kafka, Julien Gracq etc.

 

Odata cu perioada destinderii regimului, incepe sa publice poeziile de sertar in 1968, cu volumul Athanor. Cu acest volum si cu urmatoarele (Copacul-animal, Tatal meu obositetc.), Gellu Naum reuseste sa starneasca unele reactii printre critici, dar incepe sa fie recunoscut ca un scriitor important abia dupa publicarea romanului Zenobia (1985). In numai cativa ani, apar numeroase editii traduse din poemele lui Gellu Naum. De asemenea, el este invitat sa tina lecturi publice in Germania, Franta, Olanda si Elvetia.

 

Opera sa este tradusa in principalele limbi internationale, fiind incununata cu premii importante (Premiul special al Uniunii Scriitorilor din Romania pentru intreaga activitate literara, 1986; Premiul european de poezie, Munster, 1999; The American Romanian Academy Arts Award, 2002 s. a.).

Ca si Andre Breton, Gellu Naum a ramas pana la sfarsitul vietii credincios modului suprarealist de a trai si de a scrie poezia, ceea ce dovedeste ca pentru el alegerea suprarealismului nu a fost o optiune conjuncturala, ci expresia celei mai autentice afirmari de sine.