A doua carte cu Apolodor - Gellu Naum

„Draga Apolodor,
[...] Tu m-ai invatat cum se joaca cuvintele unele cu altele, cum se prind de mana in rime: Targul Mosilor, Apolodor, zambitor, tenor, tuturor, dor, implor, picior peste picior, Labrador, zbor, bimotor, Bosfor... Daca mergi asa, din rima in rima, ajungi la capatul cartii. Vezi, asta era o adevarata inventie, dar am inteles-o abia mai tarziu: cum tu calatoreai foarte mult, ca sa nu te ratacesti si sa te poti intoarce acasa, inventatorul tau ti-a marcat drumul cu o rima calauzitoare si, pentru ca erai mic, ca s-o recunosti usor, a facut-o sa semene cu codita numelui tau: dor. Asa se face ca ai putut sa ajungi inapoi la Bucuresti, la prietenii tai de la circ, dupa ce ai umblat hai-hui prin toata lumea.“ (Ioana PARVULESCU)

 

Nascut in 1915, Gellu Naum a studiat filozofia la Bucuresti si Paris. La sfarsitul anilor '30 se afla in cercurile avangardei, in apropierea lui Andre Breton, alaturi de Victor Brauner si Gherasim Luca. Se intoarce in 1940 in Romania, e mobilizat, dar trupul lui e imobilizat; ramane in spital o vreme, intr-o stare hipnotica. In timpul dictaturii antonesciene duce o activitate literara clandestina, iar la sfarsitul razboiului grupul sau suprarealist se poate in fine exprima. Pentru scurt timp. Comunismul nu admite abaterile de la dogma. Scrie carti pentru copii, traduce. Suprarealismul lui Gellu Naum nu-i o reteta literara, ci un mod de-a fi. Scrie poezii, piese de teatru, un roman. Se retrage la Comana, unde timpul, spatiul si obiectele arata altfel. Cand a murit, in 2001, cei care l-au cunoscut sau doar l-au citit si-au dat seama ca unul dintre cei mai mari scriitori pe care Romania i-a avut vreodata nu mai era printre ei.