Irinel Popescu

Elaborarea unui tratat a fost considerata intotdeauna o datorie de onoare pentru reprezentantii scolii de chirurgie din Romania. Sarcina dificila, fara indoiala, dar pe care, incepand din a doua jumatate a secolului trecut chirurgii romani si-au asumat-o, rezultatul fiind editiile aparute sub redactia lui Nicolae Hortolomei si Ion Turai, Theodor Burghele, Eugen Proca, Nicolae Angelescu. Un tratat de chirurgie este in primul rand o oglinda a chirurgiei romanesti la momentul respectiv. Desi participarea autorilor straini nu este a priori exclusa (in aceasta editie acestia se vor regasi), tratatul de chirurgie a fost si ramane in primul rand o opera nationala. Evident, un astfel de tratat abordeaza si ultimele noutati - tocmai de aceea este mereu nevoie de editii noi. Totusi, inainte de orice, lucrarea reflecta experienta autorilor, remarcabila in majoritatea cazurilor si cu nimic mai prejos de standardele internationale. Am fost onorat sa beneficiez in alcatuirea acestei editii de colaborarea unora din cei mai prestigiosi specialisti din tara, in toate domeniile chirurgiei. Consider ca, in ansamblu, repartitia pe centre universitare a celor 10 volume si a capitolelor pe care le contin, este echilibrata si reflecta, in acelasi timp, preocuparile speciale ale autorilor pentru anumite probleme. Cele zece volume ale seriei reprezinta 10 discipline chirurgicale; chirurgie generala are insa doua volume, in timp ce ginecologia si chirurgia pediatrica au fost cuprinse impreuna, intr-un singur volum. Un mare merit in aparitia acestui tratat revine, desigur, coordonatorilor de volum care si-au asumat sarcina dificila a uniformizarii textului si ilustratiei, a bibliografiei etc. Doresc sa le multumesc pe aceasta cale pentru marele efort pe care l-au depus. Menirea principala a unui astfel de tratat este una didactica. Cartea se adreseaza rezidentilor, medicilor specialisti, precum si tuturor care vor sa-si completeze cunostintele in domeniul chirurgiei. A fost acoperita, in linii mari, tematica de admitere in rezidentiat, curricula de pregatire a rezidentilor si tematica examenelor de specialitate din respectivele domenii ale chirurgiei. Autorii au cautat sa abordeze subiectele cat mai complet. iar redactorul seriei nu a impus restrictii legate de intinderea capitolelor. De aceea. informatia va fi in multe cazuri aproape exhaustiva, dar cititorul si mai ales cel car urmeaza sa utilizeze materialul pentru un apropiat examen poate avea un sentiment de frustrare. O editie viitoare poate reconsidera acest aspect, in favoarea unei mai mari concizii a materialului. Semnalele venite din partea cititorilor vor fi de un real folos in acest sens. deoarece, ca de obicei, ei sunt supremii judecatori. Cateva subiecte se vor regasi tratate in mai multe locuri: dat fiind caracterul din ce in ce mai interdisciplinar al medicinii actuale, acest lucru era inevitabil. Pe de alta parte, ni s-a parut absolut firesc sa existe unele diferente de abordare intre autori. Pentru cei care inteleg caracterul complex al medicinei contemporane, acesta este un lucru normal. Mai dificil poate fi pentru cei care se pregatesc pentru examene si care ar fi dorit probabil o abordare mai uniforma. Apelam la intelegerea lor cat si a celor care vor alcatui bibliografia si testele pentru viitoarele examene, rugandu-i sa inteleaga ca in medicina continua sa existe controverse si puncte de vedere diferite asupra aceluiasi subiect. Atat pentru redactor, cat si pentru autori. a fost o sansa sa poata colabora cu Editura Academiei Romane, al carei prestigiu binecunoscut a insemnat, in acelasi timp, un imbold la o munca serioasa si de calitate. Un cuvant de recunostinta, din partea tuturor celor care au contribuit la aceasta lucrare, d-Iui acad, Dumitru Radu Popescu. directorul editurii. si d-Iui acad. Laurentiu Mircea Popescu, fara sprijinul carora acest tratat nu ar fi putut sa apara. Prof. dr. Irinel Popescu Notiunile de ortopedie si traumatologie isi gasesc cu indreptatire locul in cadrul unui Tratat de Patologie Chirurgicala. Ortopedia si traumatologia isi au obarsia in ajutorul pe care omul primitiv a simtit nevoia, pentru prima oara, sa-I acorde semenului sau, in caz de accident. Aceasta stiinta, capabila sa stea in picioare in statiune verticala si sa-si foloseasca mainile pentru a-si procura hrana, a devenit cu adevarat om cand s-a induiosat vazandu-si camaradul de vanatoare in suferinta si cand s-a straduit sa-i salveze viata. Initial, si ortopedia si traumatologia, ca intreaga practica medicala, se impleteau cu riturile magice si secerdotale. Medicina din antichitate se ocupa si de traumatologie si de afectiuni!e osoase. "Medicina Greciei Antice, a lumii romane si apoi medicina islamica au facut progrese importante in acest domeniu. Renasterea permite redescoperirea corpului uman prin ingaduirea disectiilor, si cunostintele de anatomie se imbogatesc considerabil. Chirurgia ia un avant deosebit si in cadrul ei, si ortopedia si traumatologia. Secolele care urmeaza aduc descoperirea anesteziei, a utilizarii ghipsului, a radiografiei, a biometrialelor, a osteosintezei, a imagisticii moderne si a endoprotezelor articulare, adevarate piese de schimb pentru masina umana. Cunostintele si mijloacele terapeutice, in toate domeniile chirurgiei, devin atat de multe si de diversificate, incat practicarea intregii chirurgii devine imposibila! Daca pentru majoritatea specialitatilor chirurgicale, in faza preoperatorie tratamentul este efectuat de medicul internist, in ortopedie si traumatologie specialistul este si internist si interventionist, Prima jumatate a secolului XX este caracterizata prin impartirea chirurgiei generale in numeroase specialitati de sine statatoare, intre care si ortopedia si traumatologia. In Romania, desprinderea ortopediei de chirugia generala se datoreaza Profesorului Alexandru Radulescu care a infintat in 1921, la Cluj, primul spital de ortopedie din tara, "Spitalul de Ortopedie si Tuberculoza Chirurgicala, Regina Maria ". De atunci, Ortopedia si Traumatologia a devenit o specialitate independenta, cu principiile ei specifice legate de biologia osoasa, cu metodele proprii de diagnostic, investigatie si tratament. In aceste conditii, cat din Ortopedic si Traumatologie isi gaseste locul intr-un Tratat de Specialitati Chirurgicale? Toata specialitatea? Cu siguranta ca nu! Ce parte din ea? Am considerat ca intr-un Tratat de Patologie Chirurgicala, Ortopedia si Traumalologia trebuie sa prezinte acele capitole care trateaza afectiuni mai frecvente, mai acute si care pun in pericol viata pacientului, afectiuni pe care orice medic, si cu atat mai mult orice chirurg, trebuie sa le cunoasca, sa le recunoasca si sa dea primul ajutor sau, la nevoie, chiar sa le trateze. Orice medic in fata unui traumatism osteoarticular trebuie sa puna un diagnostic si sa-i acorde primul ajutor; orice medic in fata unui copil cu sindrom acut febril trebuie sa se gandeasca si la o osteomielita acuta care, in aceasta faza incipienta, se vindeca fara sechele, numai printr-un tratament corect condus cu antibiotic; orice medic in fata unei dureri osoase persistente, care se agraveaza progresiv si care este, sau nu, insotita de o formatiune tumorala, trebuie sa supicioneze o tumora osoara. Nr. de pagini : 608 Anul aparitiei : 2009